Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.649 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
'''Fanarioţii''' sau '''grecii fanarioţi''' (în [[limba greacă]]: ''Φαναριώτες'') erau membri ai familiilor aristocratice greceşti care locuiau în caratierul cartierul [[Fanar]]<ref name="Britannica">"Phanariote", Encyclopedia Britannica 2006</ref> (Φανάρι,),<ref>Numele [[Fanar]] derivă dintr-un cuvânt grecesc legat de navigatia maritimă, care însemna "[[far]]". <br>{{cite web| url=http://www.komvos.edu.gr/dictonlineplsql/simple_search.display_full_lemma?the_lemma_id=15948&target_dict=1 | title=''Τριανταφυλλίδης On line Dictionary'' | work=Φανάρι (ναυτ.) |accessmonthday= | accessyear=}}</ref> Acesta era principalul cartier al grecilor din [[Constantinopol]] (Istambul), unde se afla şi sediul [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului]]. Fanarioţii dominau administraţia Patriarhiei şi interveneau deseori în alegerea înalţilor prelaţi, inclusiv a [[Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului|Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului]], care avea statutul de "[[Primus inter pares|Primul între egali]]" în lumea [[episcop]]ilor [[Biserica Ortodoxă Răsăriteană|ortodocşi]].
Unii dintre membrii acestor familii, care cuceriseră o mare influenţă politică şi adunaseră averi considerabile în cursul [[secolul al XVII-lea|secolului al XVII-lea]], ocupau funcţii administrative foarte importante în [[Imperiul Otoman]]. Din 1669 până la 1821, fanarioţii au servit ca [[dragoman]]i (translatori) ai [[Înalta Poartă|Sublimei Porţi]] şi ai ambasadelor străine. Alături de demnitarii bisericii şi de funcţionarii locali din provincii, fanarioţii reprezentau clasa conducătoare greacă în timpul dominaţiei otomane până la izbucnirea [[războiul de independenţă al Greciei|războiului de independenţă al Greciei]]. În timpul acestui ultim război, fanarioţii au jucat un rol de primă importanţă şi au influenţat deciziile [[Adunarea Naţională Greacă|Adunării Naţionale]]greceşti, corpul reprezentativ al revoluţionarilor, care a fost convocat în şase şedinţe între [[1821]] şi [[1829]].
Între 1711/1716 şi 1821, unii dintre fanarioţi au fost numiţi domnitori (voievozi) ai [[Principatele Dunărene|Ţărilor Române]] [[Moldova]] şi [[Valahia]], de obicei ca o promovare pentru funcţionarii dragomani. Această perioadă este cunoscută în [[istoria României]] ca '''epoca fanariotă/domniile fanariote'''.
==Creşterea influenţei greceşti în Imperiul Otoman==
După [[căderea Constantinopolului|cucerirea Constantinopolului]], când [[Listă a sultanilor Imperiului Otoman|sultan]]ul [[Mehmed al II-lea Fatih|Mahomed Cuceritorul]] i-a luat locul ''de facto'' şi ''de jure'' [[Listă a împăraţilor bizantini|împăratului bizantin]] ca suveran al creştinilor imperiului cucerit. Sultanul a recunoscut Patriarhul Ecumenic ca lider naţional şi religios (''[[ethnarch]]'') al grecilor şi altor etnii care erau incluşi în ''[[Millet (Imperiul Otoman)|Milletul]]'' [[ortodoxie greacă|ortodoxiei greceşti]].<ref name="glenny">Glenny, pag. 195</ref> Patriarhul a câştigat o impotanţă de prim rang şi a ocupat un rol de primă importanţa printre creştinii imperiului, deoarece otomanii nu făceau nici o dinstincţie legală între religie şi naţionalitate, considerându-i pe toţi ortodocşii din imperiu ca aparţinând unei singure entităţi.<ref name="Svoronos83">Svoronos, pag.83</ref>
