Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.649 de modificări
Modificări
→Imnografie
:și adevărată slugă întru pocăință, a grăit:
:Tu ești Dumnezeul meu și Domnul!
===Din imnografia Duminicii lui Toma (a 2-a după Paști===
:Toma, cel ce se numea Geamăn, nu era cu dânșii, când ai intrat, Hristoase, ușile fiind încuiate; pentru aceasta, și necrezând spuselor lor, din necredință întru credință i-ai întărit. Nu ai socotit, Bunule, lucru nevrednic a-i arăta lui preacurată coasta Ta și rănile mâinilor și ale picioarelor. Iar el, pipăind și văzând, Te-a mărturisit pe Tine ca ești nu numai Dumnezeu și nici numai om ; și a strigat: Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție.
:Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a venit Mântuitorul înaintea lor, unde erau adunați și pace dându-le, către Toma a strigat: Vino, Apostole, pipăie mâinile în care au înfipt piroanele. O, nevinovată îndoială a lui Toma! Inimile credincioșilor la cunoștință le-a adus și cu frică a strigat : Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție.
:Venit-ai Doamne, cu strălucirea cea neumbrită a Dumnezeirii Tale, ușile fiind încuiate ; stând în mijlocul ucenicilor, le-ai dezvelit coasta Ta; și arătându-le semnele rănilor mâinilor și ale picioarelor Tale. Și risipind mâhnirea tulburării lor, ai glăsuit lămurit : Precum vedeți, din trupul cu care m-am întrupat, prieteni, nu port fire de duh. Iar pe ucenicul care se îndoia, l-ai îndemnat să se atingă cu frică, zicându-i: Cel ce pe toate le iscodești, vino, și nu te mai îndoi ! Iar el, simțind cu mâna firea Ta îndoită, cu frică și credincioșie a strigat pătruns de credință : Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție !
:Atinge-te, Tomo, de coasta Mea cu mâna, zice Hristos, și vino de pipăie semnele cuielor: cercetează cu credință și crede Mie, nu fii neîncrezător! Iar Toma, cum s-a atins cu degetul de Stăpânul, cu glas mare a strigat: Tu ești Dumnezeul și Domnul meu, Milostive, slavă Ție!
:Bucuratu-Te-ai fiind pipăit, Iubitorule de oameni ! Pentru aceea, spre aceasta ai îndemnat pe Toma, cel nu credea, tinzându-i coasta, Hristoase, și adeverind lumii Învierea Ta cea de treia zi.
:Toma Geamănul, cel ce s-a atins cu mâna de coasta cea dezvelită, nu s-a ars de atingerea ei: ci a zăbovit, pipăind rănile mai cu amănuntul, și strigând către Cel împuns cu sulița pentru noi: Tu ești Domnul meu și Dumnezeul meu, măcar că ai și suferit patimă.
:O, uimitoare minune ! Iarba atingându-se de foc S-a păzit nearsă ; că punându-și Toma mâna în coasta cea de foc a lui Iisus Hristos Dumnezeu, nu s-a aprins prin pipăire; ci neîncrederea sufletului a schimbat în dreaptă credință. Și cu căldură a strigat din adâncul sufletului: Tu ești Stăpânul meu și Dumnezeu. Cel ce al înviat din morți, slava Ție!
:O, cu adevărat vrednică este de laudă fapta cea înfricoșătoare a lui Toma! Că a pipăit cu îndrăzneală coasta care strălucea de dumnezeiescul foc.
:Cine a ferit mâna ucenicului nearsă, atunci când s-a apropiat de coasta cea de foc a Domnului? Cine i-a dat ei îndrăzneală, de a putut pipăi osul cel de văpaie? - Numai coasta care a fost pipăită. Că dacă aceasta n-ar fi dat putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi semnele pătimirilor care au făcut să se cu tremure cele de sus și cele de jos? Lui Toma s-a dat darul acesta de a o pipăi pe ea și de a striga lui Hristos: Domnul meu ești și Dumnezeul meu.
:O, uimitoare minune ! Necredința a rodit credință nezdruncinată. Că zicea Toma: de nu voi vedea, nu voi crede ! Dar pipăind coasta: a mărturisit pe Cel întrupat, ca pe însuși Fiul lui Dumnezeu. L-a cunoscut ca pe Cel ce a pătimit cu trupul, L-a propovăduit ca pe Dumnezeul Cel înviat; și a strigat eu glas de bucurie: Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție!
==Note==