[[Image:Mavrogheni trasura cerbi.jpg|thumb|320px|O imagine a extravaganţelor atribuite fanarioţilor din [[Muntenia]]: [[Nicolae Mavrogheni]] călătorind prin [[Bucureşti]] într-o trăsură trasă de cerbi]]
'''Fanarioţii''' sau '''grecii fanarioţi''' (în [[limba greacă]]: ''Φαναριώτες'') erau membri ai familiilor aristocratice [[grec]]eşti care locuiau în caratierul [[Fanar]]i<ref name="Britannica">"Phanariote", Encyclopedia Britannica 2006</ref> (Φανάρι,),<ref>Numele [[Fanar]]i derivă dintr-un cuvânt grecesc legat de navigatia maritimă, care însemna "[[far]]". <br>{{cite web| url=http://www.komvos.edu.gr/dictonlineplsql/simple_search.display_full_lemma?the_lemma_id=15948&target_dict=1 | title=''Τριανταφυλλίδης On line Dictionary'' | work=Φανάρι (ναυτ.) |accessmonthday= | accessyear=}}</ref> Acesta era principalul cartier al grecilor din [[Constantinopol]] ([[Istambul]]), unde se afla şi sediul [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului]]. Fanarioţii dominau administraţia Patriarhiei şi interveneau deseori în alegerea înalţilor prelaţi, inclusiv a [[Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului|Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului]], care avea statutul de "[[Primus inter pares|Primul între egali]]" în lumea [[episcop]]ilor [[Biserica Ortodoxă Răsăriteană|ortodocşi]].
Unii dintre membrii acestor familii, care cuceriseră o mare influenţă politică şi adunaseră averi considerabile în cursul [[secolul al XVII-lea|secolului al XVII-lea]], ocupau funcţii administrative foarte importante în [[Imperiul Otoman]]. Din 1669 până la 1821, fanarioţii au servit ca [[dragoman]]i (translatori) ai [[Înalta Poartă|Sublimei Porţi]] şi ai ambasadelor străine. Alături de demnitarii bisericii şi de funcţionarii locali din provincii, fanarioţii reprezentau clasa conducătoare greacă în timpul dominaţiei otomane până la izbucnirea [[războiul de independenţă al Greciei|războiului de independenţă al Greciei]]. În timpul acestui ultim război, fanarioţii au jucat un rol de primă importanţă şi au influenţat deciziile [[Adunarea Naţională Greacă|Adunării Naţionale]], corpul reprezentativ al revoluţionarilor, care a fost convocat în şase şedinţe între [[1821]] şi [[1829]].
Între [[1711]]/[[1716]] şi [[1821]], unii dintre fanarioţi au fost numiţi [[domnitor]]i domnitori ([[voievod|voievozi]]) ai [[Principatele Dunărene|Ţărilor Române]] [[Moldova]] şi [[Valahia]], de obicei ca o promovare pentru funcţionarii dragomani. Această perioadă este cunoscută în [[istoria României]] ca '''epoca fanariotă/domniile fanariote'''.
==Creşterea influenţei greceşti în Imperiul Otoman==