Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.644 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Nu există un acord al cercetătorilor în ceea ce privește sursele folosite de Teodoret. Potrivit lui Valesius (Henri Valois), Teodoret s-ar fi folosit în principal de scrierile lui Socrate și Sozomen; cercetările minuțioase ale lui Albert Guldenpenning demonstrează că acesta ar fi făcut apel în primul rând la [[Rufin]], urmat de [[Eusebiu de Cezareea]], [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]], Sozomen, Sabinus, [[Filostorgiu]], [[Grigorie Teologul|Grigorie de Nazianz]] și doar în ultimul rând de Socrate. N. Glubokovskij îi reține doar pe Eusebiu, Rufin, Filostorgiu și poate pe Sabinus.
''Istoria bisericeascăreligioasă'', sau ''Istoria monahilor din Siria'', cu un adaos prolog și un epilog despre iubirea dumnezeiască, cuprinde biografiile a treizeci de [[sihastru|sihaștri]], dintre care zece erau încă în viață, pe care îi propune ca modele de viață duhovnicească. Este un document de o importanță remarcabilă pentru înțelegerea complexității rolului primilor monahi în societate și în biserică; se distinge totodată și prin faptul că prezintă un model de autoritate a sihaștrilor care contrastează puternic ''Viața lui [[Antonie cel Mare|Antonie]]'' scrisă de Sf. [[Atanasie cel Mare]]. La cererea unui înalt funcționar pe nume Sporacius, Teodoret a compilat un ''Compendiu al poveștilor eretice'' (''Haereticarum fabularum compendium''), care cuprinde o parte de ereziologie (cărțile i-iv) și un "compendiu al dumnezeieștilor dogme" (cartea v) care, alături de ''De principiis'' al lui [[Origen]] și de scrierile teologice ale Sf. [[Ioan Damaschin]] este singura prezentare sistematică a teologiei [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]] de limbă greacă.
Corespondența lui Teodoret's este o sursă primară pentru urmărirea evoluției problemelor hristologice dintre Sinodul de la Efes și cel de la Calcedon și clarifică probleme administrative și sociale ale vremii.
===Dogmatice===
Printre tratatele dogmatice, Teodoret amintește (''Epist.'' cxiii, cxvi) că scrisese împotriva lui [[Arie]] și a lui [[Eunomie de Cizic|Eunomie]], probabil într-o singură lucrare, la care se adăugau trei tratate împotriva ereticilor [[macedonianism|macedonianiști]]. Pe lângă acestea, a mai scris două lucrări împotriva apolinarienilor și un ''Opus adversus Marcionem'' din care nu s-a păstrat nimic. În ceea ce privește tratatele lui ''Despre Treime'' și ''Despre dumnezeiasca Întrupare'' (cf. ''Peri theologias kai tes theias enanthropeseos; Epist. cxiii''), despre care A. Ehrhard consideră că aparțin lucrărilor ''Despre Sfânta și de viață făcătoarea Treime'' și ''Despre Întruparea Domnului'' ale Sf. [[Chiril al Alexandriei]], acestea aparțin în mod sigur Școlii antiohiene și lui Teodoret. Tot acestuia îi aparțin și cap. xiii-xv, xvii, și scurte părți din alte capitole ale fragmentele publicate de Jean Garnier (''Auctarium'') sub numele de ''Pentologia lui Theodoret despre Întrupare'', precum și trei din cinci fragmente pe care Marius Mercator le atribuie unor scrieri ale lui Teodoret. Este vorba despre scrieri polemice împotriva arianismului și a apolinarismului.
''Respingerea'' celor douăsprezece ''anateme'' ale lui Chiril al Alexandriei este păstrată în răspunsul Sf. Chiril Cyril (''PG'', lxxvi. 392 sqq.). Teodoret crede că identifică idei apolinariene în învățăturile lui Chiril și refuză atât "contractarea în una singură" a celor două Naturi ale Fiului Unului-Născut, precum și separarea Acestuia în doi Fii (''Epist.'' Cxliii). În locul unei "uniri după [[ipostas]]" acesta accepta doar una de "manifestare a caracteristicilor esențiale sau a modurilor celor două naturi." Omul unit cu Dumnezeu Se născuse din Fecioara Maria; între Dumnezeu-Cuvântul și chipul de rob trebuia făcută o distincție. S-au păstrat doar scurte fragmente (cf. ''Epist.'' xvi) din scrierile lui Teodoret în apărarea lui Diodor din Tars și Teodor de Mopsuestia (Glubokovskij ii. 142).
