Modificări

Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa datează din secolul al XV-lea(prima atestare în 1429, conform Șematismului de la Blaj din 1900), ctitorie a familiei cnejilor Cândea, conducătoare a conducătorii districtului românesc de pe cursul superior al Arieșului. Este singura biserică de lemn din secolul al XV-lea care a dăinuit până în zilele noastre. A fost refăcută în anul 1694<ref>Adrian Andrei Rusu, ''Dicționarul mănăstirilor din Transilvania'', Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 164.</ref>. Este monument istoric, fiind inclusă în ''Lista monumentelor istorice din județul Alba'' cu codul de clasificare LMI ''SB-II-m-A-12147''<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Ministerul Culturii - Lista monumentelor istorice (2010), aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004], accesat 16 septembrie 2013.</ref>. În biserică s-au păstrat pe catapeteasmă icoanele împărătești și registrul apostolilor, precum și câteva prăznicare, care datează cel mai probabil de la mijlocul [[secolul XVIII|secolului al XVIII-lea]]. Acestea, cu bogat decor floral pe ramă și pe aureole, vădesc confluența aici a artei moldovenești cu aceea de la sudul munților. Icoana [[Adormirea Maicii Domnului]], de factură [[Artă bizantină|bizantină]], poate fi atribuită lui Simion zugravul ot Bălgrad<ref>Ioana Cristache-Panait, pag. 86</ref>. Pictura interioară datează din 1997, fiind realizată în tehnică fresco de către Prof. Nicolae Sava. După un proces de restaurare finalizat în 2009, în 14 septembrie același an biserica a fost resfințită de către Arhiepiscopul Andrei al Alba-Iuliei și de Mitropolitul [[Iosif_(Pop)_al_Europei_Occidentale_și_Meridionale|Iosif al Europei Occidentale]].  Nu trebuie confundată cu biserica de zid din satul Lupșa, cu hramul Nașterea Maicii Domnului,<ref>[http://www.welcometoromania.ro/DN75/DN75_Lupsa_Biserica_r.htm Biserica de piatră, Lupșa (DN75 Lunca-Turda)<!-- Titlu generat de robot -->]</ref> monument istoric care datează din 1421, aflat sub codul LMI [[Cod:LMI:AB-II-m-A-00248|AB-II-m-A-00248]].  == Arhitectură ==Lăcașul de cult are un plan dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală, cu cinci laturi. Silueta sa se distinge prin armonia proporțiilor și prin accentuata înălțime a acoperișului, cu învelitoare de șiță. În decursul vremii, construcției i s-au adus înnoiri, cu prilejul lucrărilor de reparație. Între acestea se numără supraînălțarea pereților și, respectiv, desfacerea bolților originare și înlocuirea lor cu tavane drepte, casetate. Modificarea a avut loc înainte de [[1694]], sau în acel an, când elementele respective au fost și împodobite prin pictură, cu un decor inspirat din tavanele ale bisericilor reformate. În naos se repetă trei motive (florale și geometric), pe tavanul altarului apărând doar soarele și luna, alături de o casetă cu inscripția în [[limba latină]], dar cu anul redat cu grafie chirilică, fapt nu lipsit de însemnătate în ceea ce privește originea etnică a semnatarilor<ref>Ioana Cristache-Panait, pag. 85</ref>. În [[1865]], pereții au fost tencuiți la interior și exterior, ancadramentele originale ale intrărilor fiind și ele înlocuite. Turla existentă în partea de apus a fost adăugată ulterior bisericii, într-o perioadă necunoscută. În anul 2009, biserica a fost restaurată, refăcându-i-se învelitoarea și pardoseala.