Modificări

Salt la: navigare, căutare

Paisie de la Neamț

413 octeți adăugați, 20 mai 2007 18:20
fără descrierea modificării
[[Image:Paisius.jpg|300px|right|Portret din secolul al XVII-lea al sfântului Paisie de la Neamţ]]
Sfântul [[Cuvios]] '''Paisie (Velicicovschi)''' a fost, în secolul al XVIII-lea, îndrumător al vieţii monahale în Moldova şi înnoitor al [[monahism]]ului ortodox prin redescoperirea scrierilor patristice şi publicarea [[Filocalia|Filocaliei]]. Este prăznuit la [[15 noiembrie]].
== Viaţa ==
Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Paisie de la Neamţ s-a născut în oraşul Poltava din Ucraina în anul 1722, la [[21 decembrie]], într-o binecuvântată familie preoţească, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece fraţi. Tatăl său se numea Ioan şi era [[protoiereu ]] al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru.
Tatăl său murind de tânăr, în anul 1735 copilul a fost dat de mama sa să înveţe carte la [[Academia teologică Teologică din Kiev]], întemeiată de mitropolitul [[mitropolit]]ul moldovean [[Petru Movilă]]. După patru ani, părăsind şcoala, intră în viaţa monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. Aici este făcut rasofor, primind numele de Platon. După puţină şedere în [[Mănăstirea Pecerska]] (Ucraina), vine în Moldova, în anul 1745, şi se stabileşte la schitul Trăisteni - Râmnicu Sărat şi apoi la [[Mănăstirea Dălhăuţi]].
În vara anului 1746 se duce la [[Muntele Athos]], unde se nevoieşte ca [[sihastru ]] patru ani de zile. În anul 1750 este tuns, aici, în monahism de Cuviosul [[Vasile de la Poiana Mărului]], duhovnicul [[duhovnic]]ul său, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit [[ieromonah ]] şi întemeiază o obşte monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie, unde se nevoieşte până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni şi ruşi.
Din motive binecuvântateCum turcii pretindeau obştii lui Paisie dări pe care aceasta nu le putea plăti, în vara aceluiaşi an, cuviosul Paisie se reîntoarce în Moldova împreună cu toţi ucenicii săi şi se stabileşte la [[Mănăstirea Dragomirna]], unde se nevoieşte doisprezece ani, până în 1775. Aici, Cuviosul Paisie formează o obşte mare de 350 de călugări şi traduce, împreună cu ucenicii săi români, care erau buni cunoscători ai limbii eline vechi, o parte din scrierile filocalice ale [[Sfinţii Părinţi|Sfinţilor Părinţi]], devenind, astfel, ctitorul Filocaliei în limbile română şi slavonă. Filocalia de la Dragomirna din 1769 este prima colecţie majoră de traduceri româneşti filocalice (626 pagini), adunate de monahul [[monah]]ul Rafail.
În anul 1775, Moldova de Nord (Bucovina) căzând sub ocupaţie austriacă, Cuviosul Paisie a fost nevoit să se stabilească la [[Mănăstirea Secu]], cu încuviinţarea Mitropolitului [[Gavriil Calimachi ]] şi a domnitorului [[Grigorie Ghica]], în data de [[14 octombrie]], împreună cu 200 de monahi, lăsând la Dragomirna o obşte de 150 de monahi. Aici se nevoieşte patru ani, continuând aceeaşi rânduială de viaţă duhovnicească atonită, ca şi la Dragomirna. Cuviosul Paisie Velicicovski a fost stareţ la Secu de la 14 octombrie 1775 până la [[15 august ]] 1779. Aşezarea pitorească şi liniştea de aici au produs asupra cuviosului şi a ucenicilor săi o impresie atât de puternică, încât în august 1779, când primeşte scrisoare din partea domnitorului Moldovei, [[Alexandru Moruzi]], şi a boierilor ţării, prin care i se cerea să fie stareţ al Mănăstirii Neamţ, el refuză. În cele din urmă însă acceptă şi, cu o parte din călugarii de la Secu, se mută la Neamţ, unificând astfel cele două mănăstiri sub povăţuirea unui singur stareţ.
Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareţ al celor două mănăstiri unificate, Neamţ - Secu, Cuviosul Paisie păstrează cu sfinţenie acelaşi regulament de viaţă monahală din Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce priveşte rânduiala sfintelor slujbe, cât şi nevoinţa monahilor la [[chilie]]. La biserică erau datori să ia parte toţi părinţii şi fraţii, afară de cei bolnavi sau cei trimişi la ascultări. Marele stareţ venea cel dintâi la sfintele slujbe şi neîncetat se ruga cu [[rugăciunea inimii]], vărsând în taină multe lacrimi. În obştea Cuviosului Paisie de la Neamţ se aflau mai mulţi călugări, sporiţi duhovniceşte, care aveau [[darul lacrimilor ]] şi al neîncetatei rugăciuni, căutând să-i urmeze întru toate părintelui lor sufletesc.Spovedania fraţilor obştii se făcea în fiecare seară, iar pentru cei mai sporiţi, o dată la trei zile. Pentru aceasta, Cuviosul Paisie a rânduit 24 de duhovnici, care spovedeau şi îndrumau duhovniceşte întreaga obşte, iar marele stareţ supraveghea bunul mers al celor două mănăstiri, atât în cele duhovniceşti, cât şi în ascultările de obşte, primind la chilia sa pe cei care veneau pentru sfat şi binecuvântare. Cei neascultători primeau canon şi mustrare părintească.
O atenţie deosebită a acordat [[Spovedania]] fraţilor obştii se făcea în fiecare seară, iar pentru cei mai sporiţi, o dată la trei zile. Pentru aceasta, Cuviosul Paisie de la Neamţ traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând, astfel, şirul traducerilor rânduit 24 de la Dragomirna şi Secu. Unii călugări moldoveni[[duhovnic]]i, munteni care spovedeau şi ardeleniîndrumau duhovniceşte întreaga obşte, fiind buni eleniştiiar marele stareţ supraveghea bunul mers al celor două mănăstiri, traduceau scrierile Sfinţilor Părinţi din limba greacă veche atât în limba românăcele duhovniceşti, iar călugării slavi traduceau cât şi în limba slavonăascultările de obşte, făcând din [[Mănăstirea Neamţ]] o adevărată academie patristică primind la chilia sa pe cei care veneau pentru sfat şi binecuvântare. Cei neascultători primeau canon şi duhovnicească, nemaiîntâlnită în alte ţări ortodoxe din acea vrememustrare părintească.
O atenţie deosebită a acordat Cuviosul Paisie era şi un bun organizator şi înnoitor al vieţii monahale, întemeind în jurul Muntelui Ceahlău câteva sihăstrii de călugăriţetraducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, pe care le îndruma duhovniceştecontinuând, rânduindu-le duhovnic pe Cuviosul Iosif Pustnicul (Š1828)astfel, unul dintre ucenicii săi şirul traducerilor de la NeamţDragomirna şi Secu. Alt ucenic al său cu viaţă sfântă era Cuviosul Irinarh Rosetti (Š1859)Unii călugări moldoveni, munteni şi ardeleni, mare lucrător al rugăciunii inimiifiind buni elenişti, fondatorul Mănăstirii Horaiţa şi al altor aşezăminte monahale traduceau scrierile Sfinţilor Părinţi din Moldovalimba greacă veche în limba română, iar călugării slavi traduceau în limba slavonă, făcând din Athos, precum [[Mănăstirea Neamţ]] o adevărată academie patristică şi al bisericii de pe Muntele Taborduhovnicească, nemaiîntâlnită în alte ţări ortodoxe din ţara Sfântăacea vreme.
Pentru sfinţenia vieţii sale, numele Cuviosului Cuviosul Paisie de la Neamţ era cunoscut în toate ţările ortodoxeşi un bun organizator şi înnoitor al vieţii monahale, începând din Muntele Athos până întemeind în Lavra Peşterilor din Kiev şi jurul Muntelui Ceahlău câteva sihăstrii de la Mănăstirea Optina până în sihăstriile din nordul Rusiei. De aceeacălugăriţe, în 1790pe care le îndruma duhovniceşte, mitropolitul Ambrozie, trecând prin Moldova, lrânduindu-a făcut arhimandrit. În vremea aceeale duhovnic pe Cuviosul [[Iosif Pustnicul]] (+1828), mulţi dregători, boieri şi chiar ierarhi sau domnitori poposeau unul dintre ucenicii săi de la Mănăstirea Neamţ, dorind să vadă pe acest mare stareţ . Alt ucenic al său cu viaţă sfântă. Influenţa lui a fost era Cuviosul [[Irinarh Rosetti]] (+1859), mare asupra multor mănăstiri lucrător al rugăciunii inimii, fondatorul Mănăstirii Horaiţa şi schituri al altor aşezăminte monahale din Moldova: Dragomirna, Secu, Neamţ, Agapia, Văratec, Bisericani, Râşca, Vovidenia, Pocrov, Tarcăudin Athos, precum şi Cernica, Robaia, Căldăruşani etc.al bisericii de pe [[Muntele Tabor]], din ţara Românească[[Ţara Sfântă]].
În toamna anului 1794Pentru sfinţenia vieţii sale, îmbolnăvindu-senumele Cuviosului Paisie de la Neamţ era cunoscut în toate ţările ortodoxe, începând din Muntele Athos până în Lavra Peşterilor din Kiev şi-a dat sufletul său curat în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos în seara zilei de joi, 15 noiembrie, la vârsta de 72 de ani[[Mănăstirea Optina]] până în sihăstriile din nordul Rusiei. A fost plâns de toată obştea celor două mănăstiriDe aceea, cu schiturile lorîn 1790, care numărau peste 1000 de călugări românimitropolitul Ambrozie, ruşitrecând prin Moldova, ucraineni, greci, bulgaril-a făcut [[arhimandrit]]. SâmbătăÎn vremea aceea, 17 noiembriemulţi dregători, a fost înmormântat în gropniţa bisericii mari, zidită de Binecredinciosul Voievod boieri şi chiar [[Ştefan cel Mareierarh]] i sau domnitori poposeau la Mănăstirea Neamţ, dorind să vadă pe acest mare stareţ cu viaţă sfântă. Influenţa lui a fost mare asupra multor mănăstiri şi Sfânt. Fiind cinstit ca sfântschituri din Moldova: Dragomirna, Secu, Neamţ, Agapia, Văratec, Bisericani, Râşca, încă din viaţăVovidenia, ucenicii săi i-au săvârşit slujba de pomenirePocrov, rânduindu-i ca zi anuală de prăznuire 15 noiembrie. În ultimele decenii ale secolului al XVIII-leaTarcău, precum şi în secolul al XIX-leaCernica, Robaia, ucenicii lui români au răspândit [[isihasm]]ul în ţările RomâneCăldăruşani etc., iar cei slavi în peste 100 de mănăstiri din Rusia şi UcrainaŢara Românească.
În toamna anului 1794, îmbolnăvindu-se, şi-a dat sufletul său curat în mâinile Domnului nostru [[Iisus Hristos]] în seara zilei de joi, 15 noiembrie, la vârsta de 72 de ani. A fost plâns de toată obştea celor două mănăstiri, cu schiturile lor, care numărau peste 1000 de călugări români, ruşi, ucraineni, greci, bulgari. Sâmbătă, 17 noiembrie, a fost înmormântat în gropniţa bisericii mari, zidită de Binecredinciosul Voievod [[Ştefan cel Mare]] şi Sfânt. Fiind cinstit ca sfânt, încă din viaţă, ucenicii săi i-au săvârşit slujba de pomenire, rânduindu-i ca zi anuală de prăznuire 15 noiembrie. În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, precum şi în secolul al XIX-lea, ucenicii lui români au răspândit [[isihasm]]ul în Ţările Române, iar cei slavi în peste 100 de mănăstiri din Rusia şi Ucraina. În 1988, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat pe Cuviosul Paisie de la NeamţVelicicovschi. În 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a rânduit pomenirea ca sfânt a Cuviosului sub numele de Cuviosul Paisie de la Neamţ, fiind trecut în calendar la data de 15 noiembrie. La mormântul lui de la Mănăstirea Neamţ vin să se închine şi să-i ceară ajutor nu numai credincioşi din România, ci şi din alte ţări.
==Imnografie==
* [http://www.ziarullumina.ro/articole;91;0;3156;0;Paisie-Velicicovschi:-intoarcerea-la-Scriptura.html Paisie Velicicovschi: întoarcerea la Scriptură] - în ziarul ''Lumina''
* [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie15.htm Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Paisie de la Mănăstirea Neamţ] - în [http://www.calendar-ortodox.ro/ Calendar-Ortodox.ro]
* [http://secu.mmb.ro/velicicovski.html Cuviosul Paisie Velicicovschi] - pe situl [[http://secu.mmb.ro/ Mănăstirii Secu]]
* [http://paisius-niamets.orthodoxy.ru/ill.html Icoane cu sfântul Paisie]
[[Categorie:Sfinţi]]
[[Categorie:Sfinţi români]]
[[Categorie:Sfinţi ruşi]]
[[Categorie:Sfinţi ucraineni]]
[[Categorie:Monahism]]
[[en:Paisius Velichkovsky]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.573 de modificări

Meniu de navigare