14.992 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
|biserici=
|site=
|}}Cel între [[sfinți]] Părintele nostru '''[[Nicolae]] al Mirelor Lichiei''', [[Făcător de minuni|făcătorul de minuni]] , a fost [[arhiepiscop]] de [[Mira (Asia Mică)|Mira]], în sudul Asiei Mici (Turcia de azi), în secolul al IV-lea. Deși mai puțin cunoscut în Biserica romano-catolică, în [[Biserica Ortodoxă]] sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiți și mai cinstiți sfinți în popor. Sfântul Nicolae este sfânt ocrotitor al mai multor țări (în special în cele mai notabile fiind Grecia și Rusia) și orașe, dar și al celor ce practică diferite meserii, ca de exemplu marinarii. Biserica face [[Praznic|prăznuirea]] Sfântului Nicolae pe [[6 decembrie]] (data adormirii și praznic principal), precum și la [[9 mai]] (mutarea [[moaște]]lor sale) și pe [[29 iulie]] (data nașterii sale).
==Viața ==
Copil fiind, a dovedit [[hărnicia|hărnicie]] la învățătură și o viață [[virtuți|virtuoasă]], ceea ce a făcut ca el să crească duhovnicește și în [[înțelepciunea|înțelepciune]] creștină. Nu avea încă vârsta judecății, când el s-a deprins cu [[rugăciune]]a și înfrânarea, [[virtuți]] ce mai târziu i-au potolit [[patimi]]le trupului și i-au ușurat desăvârșirea sufletului.
A rămas de timpuriu orfan de ambii părinți. Cel care avea să fie o fală a creștinătății, n-a făcut precum tânărul risipitor din Sfânta [[Evanghelie]], ci, dimpotrivă, într-una din zile, a strâns în fața casei sale pe toți săracii și oropsiții din acel ținut și le-a dăruit toate bogățiile moștenite, pe care el le socotea a fi deșertăciuni, și L-a urmat pe Domnul [[Iisus Hristos]]. În auzul evlaviosului Nicolae răsunau cuvintele Mântuitorului: "Vinde toate câte ai și împarte la săraci și vei avea comoară în ceruri" ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 18, 22). Şi Și ca să se apropie și mai mult de Acesta, el s-a îndreptat spre [[Ţara Sfântă]], dornic să calce pe drumurile sfințite de pașii Mântuitorului și ai [[ucenic]]ilor Lui, astfel să se întărească și mai mult în [[credința|credință]].
Tânăr fiind, face mai multe [[pelerinaj]]e în [[Palestina]] și Egipt. Nu se știe dacă a fost ales episcop în cetatea Mira, la cererea credincioșilor, care rămăseseră fără pastor, dar conform tradiției aceasta s-a întâmplat înainte de a fi închis, în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor|persecuțiilor]] lui Dioclețian; a fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului [[Constantin cel Mare|Constantin]]. Sfântul mai este cunoscut și ca apărător al Ortodoxiei împotriva [[Arianism|arienilor]]. Conform [[tradiție]]i, a fost prezent la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]], deși numele său nu apare în documentele din acea perioadă. A trecut la Domnul pe [[6 decembrie]], cândva între anii 342 și 352.
[[Imagine:Nicholas.jpg|thumb|left|240px|<center>Sf. Nicolae, [[făcătorul de minuni]]</center>]]
Prăznuirea sa se făcea deja în vremea împăratului [[Iustinian]], la două secole după moartea sa. După ce a apărut ''Viața'' lui, cea scrisă de Metodie, el a fost recunoscut și cinstit în întreaga Europă și mai ales în Italia. Când Mira a fost cucerită de sarazini în anul 1034, multe orașe italiene au început să plănuiască "salvarea" „salvarea” [[moaște]]lor sale. În anul 1087, forțe armate din Bari (Italia) au atacat Mira și au luat cu ei moaștele sfântului de la păstrătorii lor greci legitimi. Moaștele Sfântului au fost duse la Bari și așezate într-o biserică închinată Sfântului. Faima sa a crescut. Povestirea conform căreia sfântul salvase niște marinari din Marea Egee de la înec l-a consacrat ca sfânt ocrotitor al marinarilor. Popularitatea sa a crescut în așa măsură în Rusia încât aproape toate bisericile au un colț de rugăciune închinat sfântului Nicolae, și multe îl au pe Sfântul Nicolae ca al doilea ocrotitor (hram).
==Minunile==
