{{ciornă}}Pictura '''icoanelor pe sticlă''' este o tehnică veche, introdusă în Transilvania după anexarea regiunii la Imperiul Habsburgic (1699). A cunoscut o răspândire la nivel de masă și un mare avânt ca urmare a unei minuni petrecute la [[Mănăstirea Nicula (județul Cluj)|Nicula]], în nordul Transilvaniei, unde la 15 februarie 1694 (sau 1699, conform altor surse) pe chipul ''Fecioarei cu Pruncul'' reprezentată în [[Icoană|icoana]] pe lemn a bisericii ar fi curs lacrimi, timp de 26 zile. Acest eveniment miraculos a transformat satul în destinația unor mari [[pelerinaj]]e, ocazie cu care credincioșii doreau să-și procure o imagine a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], pe care să și-o ducă acasă. De aici a început o vastă răspândire a picturii de icoane pe sticlă în Transilvania.
==Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea - Sibiel==
