4.112 modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
Fiind de os domnesc, se va bucura de instruire în mediul bisericesc. La Decani, lângă Prilep tocmai se construia biserica „Visoki Decani”. ''„Iar sântul Botezat fiind dupre obiceiul creștinesc, și crescut întru buna pedepsire, și temere de D-zeu și a iubirei în tânără vârstă a prunciei sale, dat a fost de părinții lui la învățătura cărții. Şi isteț fiind la minte, sântul în scurtă vreme a învățat toată dumnezeeasca Scriptură, care duce întru mântuire, și gramatica cea slovenească, foarte bine și desăvârșit”'' <ref name="ImŞtefan">Ieromonah Ştefan de la Tismena ''Viața Prea Cuviosului Părintelui nostru Nicodim Sânțitul, Arhimandritul Lavrei din Sânta Monastire Tismena'', 1883, Tipografia Cărților Bisericești, București.</ref>.
În 1335 Nicodim întâlnește [[monah]]ii de la Muntele Athos care vizitau Mănăstirea Decani, cu ocazia inaugurării ei. Această întâlnire îi va releva drumul pe care îl va urma în viață. Pleacă la Muntele Athos pentru a-și desăvârși instruirea. Este primit ca frate la [[Mănăstirea Hilandar|Lavra Hilandar]]. În 1338 primește numele de '''Nicodim'''. În 1341 este [[hirotonie|hirotonisit]] [[ierodiacon]], iar în [[1343]] [[ieromonah]]. Mai târziu ajunge [[protrosinghel]]. După moartea [[egumen]]ului mănăstirii este ales în fruntea obștii călugărești de la Hilandar.
În 1375 Nicodim este solicitat să mijlocească pentru Serbia la [[Constantinopol]] ridicarea [[anatemă|anatemei]], datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346, ca urmare a declarării unilaterale a [[Patriarhie]]i Sârbești. [[Patriarh]]ul Filotei al [[Constantinopol]]ului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele din sfintele [[moaște]] ale Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], ale Sfântului [[Ignatie Teoforul]] și ale sfântului Mucenic Teofil, moaște care se află și astăzi la Mănăstirea Tismana, și l-a făcut [[arhimandrit]].
== Activitatea Sfântului Nicodim în Țara Românească ==
În [[1369]]<ref name="Zorilă"/> Nicodim este chemat în Ţara Românească, pentru a întemeia o mănăstire. Răspunde solicitării cu entuziasm, urmându-și viziunea. Se spune ca a traversat singur Dunărea înot (!) în zona Porțile de Fier în dreptul localităților Tachia (pe malul drept al Dunării) și Orșova (pe malul stâng).
=== Întemeierea Mănăstirii Vodița ===
Conform viziunii sale, imediat ce ajunge în Ţara Românească Nicodim începe demersurile pentru întemeierea unei mănăstiri. Sprijinit de Domnitorul Vladislav I al Ţării Românești (1364 - 1377), al cărui unchi era. În anul [[1370]] începe, împreună cu călugării pe care i-a raliat cauzei sale, ridicarea [[Mănăstirea Vodița|Mănăstirii Vodița]], lângă satul Vârciorova, construcție care a continuat până în 1375.
=== Întemeierea Mănăstirii Tismana ===
Sub oblăduirea Doamnei Clara, a doua soție a lui Nicolae Alexandru și mama vitregă a lui Vlaicu Vodă acționau [[misionar]]i [[papa]]li. Ajutat de sfaturile Cuviosului Nicodim, Vlaicu Vodă va reuși să blocheze planurile acestora. În acest scop ei hotărăsc întărirea graniței prin înființarea de mănăstiri ortodoxe. Coordonarea înființării acestora nu se putea face de la Mănăstirea Vodița, al cărei amplasament nu era potrivit pentru acoperirea necesităților comunității ortodoxe. Nicodim începe să caute un loc pentru a întemeia o nouă mănăstire. În acest scop vizitează Oltenia subcarpatică, căutările sale ducând la inițierea ridicării mai multor mănăstiri și biserici, cum au fost mănăstirile de la Gura Motrului și Vișina (la Gura Sadului), bisericile de la Coșuștea, Jidoștița și cea de pe malul râului Topolnița și schitul de pe Valea Aninoasei.
Plecând din Aninoasa ajunge la Gropșani (astăzi Vânăta, Gorj), lângă ceea ce astăzi se cheamă Tismana. Mergând pe valea apei în sus ajunge la o mică cascadă, unde constată că ar fi un loc bun pentru înființarea unei mănăstiri. Se întoarce la Mănăstirea Vodița, unde lasă în locul său ca [[stareț]] pe ieromonahul Agaton, iar el, împreună cu ucenicii săi, se duce la Tismana și în [[1377]] începe construcția bisericii din zid, sfințită în [[1378]]. În paralel cu construcția se ocupă de organizarea vieții monahale, conform regulilor însușite la Muntele Athos. Nicodim fiind deja arhimandrit, mănăstirea înființată de el avea rang de arhimandrie, fiind „Mare Lavră” și prima arhimandrie din țară.
De-a lungul timpului, [[Mănăstirea Tismana]] s-a bucurat de sprijinul domnitorilor Radu I (1377 - 1383), Dan I (1383 - 1386) și [[Mircea cel Bătrân]] (1386 - 1418) al căror sfetnic a fost Cuviosul Nicodim.
* Mersul prin foc, care a condus la convertirea la ortodoxism a împăratului Sigismund, care a primit prin botez numele de Matei.
Sfințenia vieții sale și minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte, prin moaștele sale, l-au eternizat. Deși a fost considerat un sfânt încă în timpul vieții, a fost canonizat prin tomosul Sfântului [[Sinod]] al [[BOR|Bisericii Ortodoxe Române]] abia după aproape 600 de ani, în [[1955]], fiind pomenit sub numele de '''Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana''', fiind cinstit în calendarul ortodox în 26 decembrie.
==Imnografie==