59 de modificări
Modificări
→CANONUL SFINTELOR SCRIPTURI
În realitate, după învățătura insuflată de Sfântul Duh Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți, ele nu sunt nici apocrife, nici deuterocanonice, nici necanonice, ci inspirate de Sfântul Duh, ca și restul Sfintelor Scripturi.
Termenul de cărți apocrife (gr. ἀποκρύπτω — apokripto = a ascunde, ἀπόκρυφος — apokrifos = ascuns, nesigur, secret) a fost introdus de Martin Luther în Biblia sa din 1534. El le-a pus într-o secțiune separată între cele două Testamente. Ele au fost scoase din Sfânta Scriptură de Confesiunea de credință de la Westminster în anul 1647.
Termenul de deuterocanonice (gr. Δευτεροκανονικά - deuterocanonica = al doilea canon) a fost introdus de către biserica Romano-Catolică în anul 1546 de Conciliul din Trent (Tridentin), care a promulgat și Vulgata a fi versiunea latină oficială a Bibliei acestei biserici.<br> === Protestanții și apocrifele ===<br>
'''Iată concepția protestantă despre cărțile apocrife:'''
Revelația Sfântului Ioan[14]<br>
=== Romano-Catolicii și deuterocanonicele ===<br>[[Image:Sylvester I and Constantine.jpg|right|frame|450px|[[Frescă]] anonimă din secolul al XIII-lea reprezentând "Dania lui Constantin" (Roma, Biserica Celor Patru Sfinte Coroane), una din cele mai celebre scrieri eretice apocrife]]
'''Iată concepția Romano-Catolică despre cărțile deuterocanonice începând din anul 1546, Conciliul de la Trent (Tridentin):'''
=== Tabelul cuprinzând denumirile cărţilor din Sfânta Scriptură după Sfinţii Părinţi - după Sfintele Canoane ale Sfintei Biserici Ortodoxe (Pidalion 1844, Nota la canonul 85 apostolic): ===
== '''VECHIUL TESTAMENT<br>''' ==
