Modificări

[[Cuvios]]ul '''Gheorghe Hozevitul''' a fost un sfânt [[monah]] din secolul al VI-lea. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a lui se face la [[8 ianuarie]].

[[Sfinți|Sfântul]] nostru Părinte Gheorghe Hozevitul s-a născut către mijlocul secolului al VI-lea, în sânul unei evlavioase familii din insula Cipru. După moartea părinților săi, dorind să îmbrățișeze viața ascetică și să scape de [[căsătoria]] forțată, pregătită de unchiul și tutorele său, el și-a părăsit patria și neamul și a fugit la [[Țara Sfântă|Locurile Sfinte]] pentru a-și căuta fratele mai vârstnic, care trăia acolo ca [[eremit]] de mai multă vreme. Dar acesta găsindu-l încă prea tânăr spre a putea duce o astfel de viață, l-a condus la [[mănăstire]]a [[Maica Domnului|Maicii lui Dumnezeu]] din Hozeva, pe drumul de la [[Ierusalim]] la [[Ierihon]], care a fost fusese întemeiată în secolul al cincilea V-lea de sfântul Ioan, [[episcop]] de [[Cezareea ]] (prăznuit pe [[3 octombrie]]).

Şi făcându-se monah și trecând în rândul fraților, s-a arătat, de la început, în totul nebiruit în orice muncă și aspră viețuire, încât părea că este nematerialnic imaterial și fără de trup. Cu viețuirea lui uimea pe toți și îi îndemna să aibă dorință și râvna răbdării celei mai presus de fire. Deci, ajungând pe culmea [[Nepătimire|nepătimirii]] și umplându-se de darul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], a fost ca un stâlp însuflețit și ca o [[icoană]] a tuturor bunătăților pentru cei din mănăstire și pentru toți ceilalți. A strălucit cu nevoințele și s-a dezlipit de toată desfătarea lumească, căpătând și darul de a face minuni.

Ajungând la adânci bătrânețe, a căzut bolnav și, simțind că i-a sosit ceasul plecării din această viață, și-a chemat [[ucenic]]ul. Acesta, ocupat cu slujirea [[pelerin]]ilor, nu putea să-i stea la căpătâi. Dar bătrânul i-a zis: « Nu te tulbura; voi aștepta până ce-ți vei sfârși treaba ». Când discipolul sosi, către miezul nopții, el l-a îmbrățișat și a zis: « Ieși „Ieși [[suflet]]e al meu! Mergi către Domnul! » Şi ” Și a adormit întru Domnul.