Modificări

'''În secolul al XX-lea''' au continuat să publice '''poeți creștini''' ca George Coșbuc, Elena Farago etc.

Cu cetina tot verde[...]”</poem>

În anul 1923 ia ființă ''[[Oastea Domnului]]'', o mișcare religioasă ortodoxă cu impact puternic asupra vieții spirituale, în special a celei rurale. Inițial, mișcarea a fost tolerată de ierarhia ortodoxă, apoi a căzut în disgrație. Deși apolitică, i se reproșa totuși tendința centrifugă, anarhia, influența cultelor neoprotestante. ''Oastea Domnului'' a contribuit la rivirimentul cântarilor religioase populare, la emulația creatoare, la descoperirea, lansarea și promovarea unei noi generații de poeți. Succesul s-a datorat faptului ca în anul 1929, mișcarea cumpără o tipografie și inființează o librărie cu desfacere proprie. De sub teascurile tipografiei vede lumina tiparului foaia ''Oastea Domnului'', unde tinerele talente puteau să publice poezii, cântări, eseuri, material care ar fi fost respins de revistele literare ale vremii. Cele mai bune texte se tipăreau în cărticele, bucurându-se de o largă circulație. Dintre poeții care s-au lansat acum, se remarcă [[Traian Dorz]], [[Ioan Marini]] etc. Poeții care sosesc mai târziu preiau ștafeta și continuă lucrarea lirică. [[Sergiu Grossu]] (pseudonim Simion Cubolta) va scrie și el poeme remarcabile.

Zi şi noapte îşi cere simbria[...]”</poem>

În anul 1941 România declară război Uniunii Sovietice. Războiul va dura până la 23 August 1944. Este generația pierdută, generația lui Geo Dumitrescu (1920-2004), Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru (1919-1952).

Totuși, în aceasta perioadă s-au scris poeme de valoare.

Texte de acelaşi autor: ''Înger din lumină''; ''Cerul acela''; ''Icoana''; ''Doamne, n-am isprăvit!''.

În perioada regimului totalitar comunist, poezia religioasă este prezentă în ciuda faptului că guvernul ateu cenzura toate publicațiile. Apar manuscrisele de sertar.

Vasile Voiculescu scrie între 1954 - 1958 volumul nepublicat antum ''Ultimele sonete ale lui Shakespeare, traducerea imaginară de V. Voiculescu''. După anul 1964, când sunt amnistiați toți detinuții politici, cenzura politică devine mai flexibilă.

Un moment greu pentru poezia religioasă, indiferent de confesiune, a fost anul 1948 când este decretată Republica Populara Română. Partidul Muncitoresc Român, partid de guvernământ, interzice poezia religioasă, considerată formă a propagandei religioase. Poeți ca [[Sandu Tudor]], [[Nichifor Crainic]], [[Radu Gyr]], [[Valeriu Anania]], [[Traian Dorz]], [[Vasile Militaru]] etc. sunt arestați și condamnați la ani grei de detenție.

Texte de acelaşi autor ''Noapte liniştită''

Poeți din perioada interbelică, care au facut compromisuri cu regimul comunist, continuă să scrie și să se impună în viața literară după 1948. Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, George Lesnea etc. sunt câteva nume.

Plângi şi gemi cu vieţile[...]”</poem>

În anul 1964, prin Decretul nr. 767/1963, precum și Decretul nr. 176 și nr. 411 se amnistiează toți deținuții politici. Mulți poeți valoroși sunt eliberați și au dreptul să revină acasă. Unii vor reuși să se integreze în viața literară. Se simțea un ușor dezgheț de care poeții și scriitorii s-au folosit. Tot în acel an, în jurul revistei ''Luceafărul'' se grupeazș scriitori, precum Dumitru Țepeneag, Leonid Dimov, Virgil Mazilescu (1942-1984), Vintilă Ivănceanu și Iulian Neacșu, cărora li se vor alătura ulterior și Daniel Turcea, Florin Gabrea, Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Tănase ș.a. Aceștia vor forma nucleul Grupului oniric. Unii dintre ei vor scrie și poezii religioase.