14.992 de modificări
Modificări
m
→Istoric
==Istoric==
Conform tradiției, pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui [[Alexandru cel Bun]] (1400-1432), un boier moldovean, Ivan vornicul, a ridicat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Râul Humor. Acolo exista deja un [[schit]] de [[călugăr]]i care avea o biserică de lemn. În decursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor.<ref name="PSP">Pr. Scarlat Porcescu, ''Biserica Humor'', în volumul ''Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei'', Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974, p. 168.</ref>
Printr-un act datat în 13 aprilie 1415, voievodul Alexandru cel Bun a dăruit „''mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor''” moșia Pârteștenilor, care cuprindea Solonețul și „seliștea Dioniș” (situate în actuala comună Cacica, județul Suceava).<ref>[http://www.revistapadurilor.ro/(16600)Padurea-si-viata/(16601)Padurea-si-viata-numarul-3-4-2009/(16605)Istoria-uitata-si-iertata-a-averilor-manastiresti Ion Drăgușanul, ''Istoria uitată și iertată a averilor mânăstirești'', în ''Revista Pădurilor'', nr. 3-4/2009]</ref> La începutul secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit, din cauze necunoscute, ruinele sale putându-se vedea și în prezent, la circa 500 m de actuala biserică.<ref name="PSP"/>
După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1775, autoritățile au desființat Mănăstirea Humor în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea, trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților „sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri”.<ref>[http://www.bucovina-forestiera.ro/1999/restituiri.htm Gheorghe C. Leon, ''Proprietatea forestieră în vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc'', în ''Bucovina forestieră'', nr. 1-2/1999.]</ref> După desființarea mănăstirii, biserica sa a fost transformată în biserică parohială, în timp ce [[Chilie|chiliile]] s-au ruinat aproape complet. În clădirile fostului ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece.<ref name="Catana"/>
După Unirea Bucovinei cu România (1918), biserica fostei Mănăstiri Humor a continuat să funcționeze ca biserică de parohie. În a doua jumătate a secolului XX s-au efectuat importante lucrări de restaurare a ansamblului mănăstiresc. Astfel, în anii 1971-1972 a fost restaurată pictura interioară din [[pronaos]] și gropniță, cu sprijin financiar și de specialitate de la UNESCO. Tot atunci a fost refăcut acoperișul bisericii și au fost lărgite streșinilor pentru a apăra cât mai bine picturile exterioare împotriva intemperiilor. De asemenea, a fost restaurat turnul construit de Vasile Lupu.<ref name="PSP">Pr. Scarlat Porcescu, ''Biserica Humor'', 1974, p. 173.</ref>
==Arhitectură==
