Modificări

Temându-se de pedeapsa pentru o ofensă adusă stăpânului său, Onisim fuge la Roma, dar aici este întemnițat fiind un sclav fugit. În închisoare el vine în contact cu Sfântul [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]], și el întemnițat, căruia îi slujește ca un fiu, de la care primește învățătura creștină și apoi este [[botez]]at. Sfântul Pavel îl informează personal pe Filimon scriindu-i o [[Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel|scrisoare]] plină de dragoste în care îi cere să îl ierte pe sclavul rătăcitor și să îl accepte ca pe un frate. Sfântul Apostol Pavel îl trimite chiar pe Onisim cu această scrisoare, lipsindu-se astfel de ajutorul lui de care avea atâta trebuință. Aceste lucruri, relatate de [[Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel]] par să se fi întâmplat către sfârșitul primei captivități a Sf. Ap. Pavel la Roma, adică în jurul anului 63.

După moartea Sfântului Apostol Pavel, Sfântul Onisim îi slujește pe apostoli până la moartea acestora, apoi este hirotonit episcop. După moartea sfinților apostoli, el propovăduiește [[Evanghelie|Evanghelia]] în regiuni din Spania, Carpetania, Colose și Patras. La bătrânețe, Onisim ocupă [[scaun]]ul episcopal din Efes, urmându-i Sfântului [[Apostolul Timotei|Apostol Timotei]]. Când Sfântul [[Ignatie Teoforul]] este arestat ca să fie dus la Roma pentru execuție (anul 107), episcopul Onisim împreună cu un grup de creștini vine să se întâlnească cu el, așa cum Sfântul Ignatie menționează în Epistola către Efeseni scrisă de el însuși.