Modificări

[[Imagine:Arsenius the Great.jpg|right|frame|Cuviosul Arsenie cel Mare<br/>[[Frescă]] de la [[Protaton]], [[Muntele Athos]]]]Preacuviosul '''Arsenie cel Mare''' (354-449) a fost unul din [[Părinții pustiei]] din Egipt în prima jumătate a secolului al V-lea. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a lui se face la data de [[8 mai]] în [[Biserica Ortodoxă]]<ref>Biserica Romano-Catolică îl prăznuiește pe Sfântul Arsenie la [[8 mai]] și [[19 iulie]] - cf. [http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1532/Saint-Arsene.html Saint Arsène] (Nominis)</ref>.

Arsenie a făcut studii strălucite la Roma și a devenit atât de reputat încât împăratul Grațian și papa [[Damasus I al Romei|Damasus]] l-au recomandat împăratului [[Teodosie cel Mare(împărat)|Teodosie I ''cel Mare'']] de la [[Constantinopol]], pentru a fi educatorul fiilor săi, viitorii împărați [[Arcadie]] și [[Honorius]].

Fiul cel mai mic al împăratului Teodosie I, Honorius (Onorie) se naște abia în 384 și este adus la Constantinopol de o manieră permanentă doar în anul 391<ref>"Flavius „Flavius Honorius s-a născut în Răsărit în 384, ca fiul mai mic al împăratului Teodosie I și aș Aeliei Flavia Flacilla. În copilărie, purta titlul de Preanobil Copil (''nobilissimus puer''), iar în 386 a fost numit consul. A fost convocat de tatăț tatăl său la Roma pe când avea cinci ani, dar în 391 s-a întors cu el la Constantinopol, unde a fost proclamat împărat în 393. În 394, a fost chemat la Milano, iar în 395, la moartea lui Teodosie, Onorie și Arcadie au devenit împreună-moștenitori ai tronului, Arcadie domnind în Răsărit, iar Onorie în Apus." ” - [http://www.roman-emperors.org/honorius.htm Honorius] (''De imperatoribus Romanis'')</ref>. Deci Arsenie a fost adus inițial pentru a fi educatorul lui [[Arcadie]].

Arcadie, copilul cel mai mare al împăratului Teodosie I, s-a născut în 377 sau 378 și a fost numit Augustus de către tatăl său în ianuarie 383, la vârsta de 5 sau 6 ani<ref>[http://www.roman-emperors.org/arcadius.htm Arcadius] (''De imperatoribus Romanis'')</ref>.

{{Citat|Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărătești, s-a rugat lui Dumnezeu zicând: "Doamne„Doamne, îndrumează-mă, ca să știu cum mă voi mântui"mântui”. Şi Și i-a venit glas zicându-i: "Arsenie„Arsenie, fugi de oameni și te vei mântui"mântui”.|''Patericul egiptean'', Arsenie cel Mare, 1}}În anul 394 Arsenie părăsește lumea și curtea împărătească într-o corabie având ca destinație Alexandria (Egipt)<ref>''Viața'' sfântului Arsenie spune că Arsenie a fugit pe ascuns din capitală, unde a căzut în dizgrația împăratului Arcadie, care căuta să-i ia viața.</ref> și se duce în [[Schetia|pustia schetică]], unde se face [[Călugăr|monah]] pe lângă [[avva]] [[Ioan Colov]]<ref>Primirea lui Arsenie în monahism la Schetia de către Ioan Colovul este menționată doar de ''Viața'' sa (Teodor Studitul).</ref>.

Avva Arsenie rămâne în pustia Egiptului până la sfârșitul vieții lui, în anul 449. Din cei 55 de ani de viață pustnicească, avva Daniel în ''Patericul egiptean'' (Pentru avva Arsenie cel Mare, 42) ne spune că 40 i-a petrecut la [[Schetia]], 10 ani la Troe<ref>Troe sau Troia sau Troin, astăzi Tura, este un munte și o carieră antică situată lângă Memfis, la 15 km sud-est de Cairo. „Numele egiptean al carierei era Roiu sau Troiu, pe care grecii l-au citit greșit ca Troia, crezând, potribit lui Strabon, că zona fusese colonizată cu prizonieri din Troia care îl urmaseră pe Menelau în Egipt și care rămpseseră rămăseseră acolo.” [http://www.planetware.com/helwan/quarries-of-masara-and-tura-egy-cai-quar.htm Quarries of Masara and Tura] (Planetware)</ref> - în locul numit Petra (gr. „Piatra”) -, 3 ani la Canop<ref>Canopul este un vechi oraș egiptean situat pe unul din brațele vestice ale Deltei Nilului, la 25 km de Alexandria. În antichitate era cel mai important port al Egiptului, pe unde trecea tot comerțul dintre greci și egipteni.</ref> și iarăși 2 ani la Troe, unde a și murit în anul 449.

În pustia schetică, chilia lui Arsenie se afla la 32 mile (adică mai mult de 50 km) de biserica acestui vast centru monastic. Aici s-a instalat în urma unei viziuni <ref>«Acesta„Acesta, după ce s-a dus la viață pustnicească, iarăși s-a rugat, același cuvânt zicând (Mt. 26, 44). Şi Și a auzit glas zicându-i: “Arsenie„Arsenie, fugi, taci, liniștește-te; că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii”.» ” (''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 2).</ref>, trăind în [[Isihasm|isihie]] și din [[rucodelie|lucrul mâinilor]]. Ca pentru cei mai mulți din părinții pustiei, lucrul mâinilor lui era împletirea funiilor din frunze de curmal<ref>Frunzele de curmal (numite ''sivin''), foarte rezistente și ajungând până la o mărime de 2-3 m, erau mai întâi desprinse de pe ramuri (smicele) și puse în apă ca să se înmoaie, pentru a le face mai suple. Erau apoi tăiate cu un cuțit, iar din ele se făcea o funie lungă. Aceasta era vândută ca atare sau din ea se fabricau coșuri, panere, sau rogojini (Dom Lucien Regnault, ''op. cit.'', p. 120, subcapitolul « Muncile „Muncile monahilor în chilie »chilie”). Din această materie foarte aspră unii călugări și pustnici își confecționau și hainele (vezi: Dimitrios G. Tsamis, ''Patericul sinaitic'', trad. din gr. de Pr. Prof. Dr. Ioan Ică, Ed. Deisis, Sibiu, 1995, Anonimi, VII, și nota 89, p. 45, Moise și Psoe, 2, p.146. Sau: ''Limonariu'', 123, ed.cit., p.121).</ref>, pe care apoi le vindea prin intermediul unor frați din Schetia, care aveau ascultarea să preia lucrul mâinilor părinților retrași.

''Canonul Părinților'' din [[Săptămâna brânzei|Sâmbăta brânzei]] îl pomenește pe Arsenie, alături de alți câțiva sfinți în mod particular importanți pentru spiritualitatea monastică creștină, cu aceste cuvinte: "Arsenie„Arsenie, îngere, puterea tăcerii ([[IsihieIsihasm|isihiei]]), roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!" ” (cântarea întâi a canonului).

:Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Arsenie, Părintele nostru. Roagă-te lui [[Iisus Hristos|Hristos]] Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

:Viața [[îngerîngeri]]ilor lor în trup primind, Arsenie de Dumnezeu purtătorule, și cinstei lor te-ai învrednicit, înaintea scaunului Stăpânului împreună cu dânșii stând, și tuturor cerând dumnezeiască iertare.

Pentru Sf. Arsenie, ''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] dă următoarele indicații (pp. 158, 204): Avva Arsenie, din ceata cuvioșilor [[pustnic]]i va fi reprezentat ca un bătrân "la „la trup minunat și cuvios"cuvios”, cu "chipul „chipul îngeresc, ca Iacov"Iacov”, înalt dar puțin gârbov de bătrânețe, foarte slab, cu totul cărunt, cu părul creț, barba lungă până la mijloc, lată, despărțită în cinci șuvițe. Acesta zice: "Fraților„Fraților, pentru ceea ce ați ieșit din lume, siliți-vă; și pentru mântuirea sufletelor voastre, nu trândăviți"trândăviți”<ref>Descrierea din ''Erminia'' lui Dionisie din Furna preia și dezvoltă descrierea făcută de avva Daniel Faranitul în ''Patericul egiptean'' (Pentru avva Arsenie cel Mare, 42): «Şi „Și era chipul lui îngeresc ca al lui Iacov. Era cu totul alb, încuviințat la trup, dar uscățiv. Şi Și avea barba lungă, ajungând până la pântece iar perii ochilor căzuseră de plâns. Şi Și era lung, dar se gârbovise de bătrânețe.» ”</ref>.

*Iulian Nistea, "Patericul egiptean"„Patericul egiptean”, în ''Credința ortodoxă'' (revistă a Facultății de Teologie a Universității "1 „1 Decembrie 1918" 1918” din Alba Iulia), Anul V, nr.1, ianuarie-iunie 2000