Modificări

52.Am căutat să plac oamenilor şi nu lui Dumnezeu;<br>53.Am batjocorit pe alţii că sunt blânzi, răbdători, că merg la biserică, că postesc şi se roagă, că se spovedesc şi se împărtăşesc, păzind poruncile lui Dumnezeu;<br>54.Am râs de cei ce nu au mers la jocuri, petreceri, fumat şi beţii;<br>55.M-am ruşinat a face semnul Sfintei Cruci când am trecut pe lângă biserici sau troiţe;<br>56.Am păcătuit de frica sau ruşinea oamenilor pentru a nu fi luat în râs sau pentru a mă arăta grozav;<br>57.Am jurat strâmb la judecată sau în alte împrejurări;<br>58.Am pus pe alţii să jure strâmb pentru mine;<br>59.Am jurat mincinos cu mâna pe Sf. Cruce, Biblie sau în faţa Sfântului Altar;<br>60.Am folosi numele lui Dumnezeu şi al sfinţilor fără de rost, la toate nimicurile, ca un tic verbal;<br>61.Nu m-am arătat recunoscător lui Dumnezeu şi semenilor mei pentru binefacerile primite;<br>62.M-am mascat, ca să arăt urât sau m-am machiat să arat “mai” frumoasă de cum sunt;<br>63.Am făcut vrajbă între mireni / clerici, provocând tulburare;<br>64.Am mărturisit strâmb împotriva aproapelui în faţa oamenilor, aducându-i astfel necinste, înjosindu-l, pricinuindu-i păgubire sufletească sau materială, necazuri şi suferinţe;<br>65.Am minţit de frică să nu pătimesc ceva rău;<br>66.Am minţit pentru a ieşi în evidenţă;<br>67.La judecată am mitui cu bani sau alte bunuri pentru ca să ies nevinovat sau să-mi micşoreze pedeapsa;<br>68.Am stat la îndoială dacă să spun adevărul;<br>69.Am fost nestatornic în cuvântul dat, în credinţă şi făgăduinţă, minţind pe alţii şi păgubindu-mi sufletul;<br>70.Am vorbit cu două înţelesuri, fiind duplicitar;<br>71.Am fost linguşitor cu oamenii mari;<br>72.Am minţit în faţa judecătorilor ca pârât, ca inculpat sau ca martor;<br>73.Am minţit la spovedanie, de ruşine, din teamă de a dezvălui unele însuşiri rele ale mele sau unele păcate ruşinoase;<br>74.M-am lăudat, m-am înălţat cu gândul;<br>75.Sunt mofturos şi din mândrie sau poftă îmi împlinesc mofturile;<br>76.Am obiceiuri rele şi din mândrie nu le părăsesc;<br>77.Sunt încăpăţânat, nesupus, ambiţios şi mândru în comportament;<br>78.Sunt orgolios, nu suport să mi se poruncească, să mi se arate adevărul sau să fiu criticat, deşi recunosc în sinea mea că sunt vinovat;<br>79.Mă încred în foţele mele întelectuale, trupeşti sau sufleteşti;<br>80.Mă încred în bunurile lumeşti, în oamenii mari şi mă laud cu acestea;<br>81.Sunt îndrăzneţ, doritor de a face numai ce doresc eu, sunt batjocoritor, obraznic, fals şi fără de sfială, mă supăr repede;<br>82.Sunt încăpăţânat, neascultator, împietrit, aspru şi plin de mine însumi;<br>83.Mă mândresc cu podoabele hainelor şi cu frumuseţea lor;<br>84.Mă mândresc cu podoabele casei mele, pe care am dat sume mari de bani;<br>85.Mă mândresc cu avere străină dobândită pe nedrept, cu prieteni sau cu rudele bogate, cu titluri înalte în societate sau cu starea mea socială;<br>86.Mă mândresc cu podoaba părului meu, cu chipul meu frumos, cu sănătatea mea, cu tinereţea sau cu vârsta înaintată pe care am apucat-o, cu tot ce am frumos şi bun, uitând că toate sunt daruri de la Dumnezeu.<br>87.Din mândrie şi ca să arăt bine, îmi îngrijesc cu pre multă atenţie părul, tenul, unghiile pe care le las să creascăşi pe care le vopsesc, arătând prin aceasta că, Dumnezeu nu m-a facut aşa cum trebuie;<br>88.Am purtat bijuterii, haine scumpe la moda şi extravagante cu dorinţa de a atrage atenţia celor din jurul meu;<br>89.M-am îmbrăcat necuviincios arătându-mi în felurite feluri goliciunea trupeasca (prin fuste scurte, rochii decoltate sau mulate,...);<br>90.Unde am mers am stat în faţă ca să fiu văzut/ă şi admirat/ă;<br>91.M-am împărtăşit îmbracată necuviincios, cu chipul şi buzele vopsite, cu capul descoperit, cu pantaloni strâmţi, arătând lipsa de evlavie;<br>92.Am postit cu gând de slavă deşartă, să slăbesc, nu din evlavie spre a dobândii har dumnezeiesc;<br>93.Când am întâlnit un preot sau un călugăr pe stradă, am crezut că-mi aduce ghinion;<br>94.Din mândrie am râs de păcatele altuia, dispreţuindu-l şi vorbindu-l de rău, iar pe ale mele nu le-am luat în seamă;<br>

96.Din mândrie m-am socotit deştept, înţelept, talentat şi cu multe calităţi;<br>97.M-am mândrit şi m-am socotit mai presus decât ceilalţi cu frumusetea, cu ştiinţa, cu felul de a vorbi, cu glasul meu, nesocotind ca aceste daruri nu sunt ale mele, ci ale lui Dumnezeu, Care mi le-a dat, şi pe care le pot pierde;<br>98.M-am mândrit cu sărăcia, cu hainele modeste, cu postul, cu slăbiciunea trupului, cu visele şi vedeniile pe care pretind că le-am avut;<br>99.M-am rugat cu glas tare sau am cântat mai tare decât alţii ca să fiu auzit şi laudat;<br>100.Am dat milostenii la săraci de văzul lumii, ca să fiu lăudat, mândrindu-mă prin aceasta;<br>101.Din mândrie şi slavă deşartă am intrat în Sfântul Altar fără binecuvântare de la preot;<br>102.Din mândrie şi curiozitate, am iscodit despre casa şi bogăţia altora;<br>103.M-am trufit şi semeţit;<br>104.Am fost făţarnic şi mi-a plăcut mult să fiu cinstit şi lăudat de oameni;<br>105.Am păcătuit cu: iubirea de sine, cu părerea (uneori bună alteori rea) de sine şi cu trufaşa încredere în sine.<br>106.Am deznădăjduit, spunând că nu am încredere în mine, în loc să caut curajul în mine şi încrederea în Dumnezeu;<br>107.Mi-a plăcut să umblu după voia mea şi am urât ascultarea;<br>108.Am fost stăpânit în toată vremea de duhul mulţumirii de sine, adică am fost mulţumit cu starea şi asezarea mea sufletească, socotind ca nu sunt aşa de rău ca ceilalti oameni;<br>109.N-am avut adevarata cunoştinţă de sine, adevărata mustrare de sine spre pocăinţă, fiind stăpânit în toată vremea de îngâmfare şi pretuirea de sine, îndreptăţindu-mă;<br>110.Am vrut şi mi-a plăcut să am întotdeauna dreptate, sa nu fiu contrazis;<br>111.Mi-a plăcut să vorbesc mult şi să fiu ascultat de ceilalţi;<br>112.Am fost stapânit de “trâmbiţarea” de sine, adică am spus altora faptele mele;<br>113.Fiind stăpânit de mândrie şi încăpăţânare, m-am contrazis cu cei mai mari ai mei, subliniind importaţa mea;<br>114.Fiind mândru şi semet, am urât pe cei ce m-au mustrat şi am iubit pe cei ce m-au laudat;<br>115.Având unele bunătăţi duhovniceşti, n-am recunoscut ca le am ca dar de la Dumnezeu, socotindu-mă vrednic de ele, datorită eforturilor mele;<br>116.Am defăimat legile canonice şi liturgice pe care le-au rânduit Sfinţii Părinţi în biserică şi nu am voit să mă supun întru toate predaniilor Bisericii, socotindu-le depăşite sau greşite;<br>117.Am defăimat, am jignit, am judecat şi clevetit pe alţii;<br>118.Am păcătuit înaintea lui Dumnezeu cu gândul de hulă, de necredinţă, de încăpăţânare, de îngâmfare, de neînfrânare, de iubirea de stapânire şi de altele asemenea acestora.<br>119.M-am mândrit ca eu aş fi feciorelnic cu trupul, judecând în mintea mea pe cei ce nu mai sunt;<br>120.Din cauza mândriei şi a lenevirii mele am devenit nesimtitor şi împietrit la inimă şi n-am stins focul mâniei şi al iuţimii.<br>