[[ImageImagine:Isaac_of_Syria.jpg|thumb|right|Icoană a Sfântului Isaac Sirul]] Slăvitul părintele nostru '''Isaac Sirul''' (Beit' Katraja, ~640 ; Rabban Sabor, ~700), cunoscut uneori şi și sub numele de '''Isaac de Ninive''' este un [[sfinţisfinți|sfânt]] cuvios [[episcop ]] sirian, cunoscut pentru [[asceza|nevoinţelenevoințele]] sale stricte şi și pentru scrierile sale ascetice. Prăznuirea [[Prăznuire]]a sa se face în la [[28 ianuarie]].

<small>'''AtenţieAtenție''': Nu trebuie confundat cu celălalt sfânt [[Isaac Sirul (stareţstareț)|Isaac Sirul]], [[stareţstareț]] de Spoleto, care a trăit pe la mijlocul secolului al VI-lea ([[12 aprilie]])</small>

==ViaţaViața==Despre viaţa viața Sf. Isaac se cunosc cu certitudine foarte puţine puține lucruri. Multă vreme, nu se ştia știa despre el altceva decât ceea ce se găsea în scrierile sale. O primă biografie a sa a fost publicată la Roma în 1719 de un autor anonim de origine arabă. O colecţie colecție de lucrări despre istoria Siriei scrise de [http://fr.wikipedia.org/wiki/Ichodenah_de_Bassora Iezudena (IşodenaIșodena)], episcop de Barsa, în secolul al VIII-lea, a fost publicată în 1896 de abatele Jean-Baptiste Chabot, erudit orientalist catolic<ref>Este vorba de ediţia ediția : Jean-Baptiste Chabot, « Le livre de la chasteté, composé par Jésusdnah, évêque de Baçra », ''Mélanges d'archéologie et d'histoire de l'École française de Rome'' XVI, 1896, p. 225-291, ediţie ediție bilingvă în limbile siriacă şi și franceză.</ref>Sfântul Isaac s-a născut în regiunea Qatarului sau a Bahreinului actual, pe coasta vestică a Golfului Persic. Majoritatea cercetătorilor consideră că făcea probabil parte din [[Biserica Asiriană a Răsăritului|Biserica asiriană]], care se înscria în descendenţa descendența teologiei lui [[Teodor de Mopsuestia]]. <ref>În „Introducerea” la vol. X al Filocaliei româneştiromânești, Pr. Dumitru Stăniloae ridică un semn de întrebare cu privire la afinitatea Sf. Isaac cu nestorianismul asimilat de obicei cu Biserica Asiriană; Pr. Stăniloae considerând că unele afirmaţii afirmații teologice ale acestuia, precum şi și apelul său sistematic la unii autori ortodocşi ortodocși ar dezminţi dezminți o asemenea ipoteză. </ref>. Pe când era destul de tânăr, el a intrat în [[mănăstire]]a Mar Matei (a Sf. Matei) împreună cu fratele său. Datorită vieţii vieții lui sfinte, a învăţăturilor şi nevoinţelor învățăturilor și nevoințelor sale, părinţii părinții din mănăstire au voit să îl pună [[stareţstareț]], însă acesta a refuzat, iar monahii l-au ales în schimb ca stareţ stareț pe fratele său. Râvnind după nevoinţe nevoințe mai aspre, cuviosul Isaac s-a retras în pustie. Faima lui de om sfânt şi învăţător și învățător în viaţa viața duhovnicească s-a răspândit mult. Remarcat de [[catolicos]]ul Gheorghe I (658-680), care l-a [[hirotonire|hirotonit]] [[episcop]] de Ninive, fosta capitală a Asiriei de nord. I s-a cerut să renunţe renunțe la această poziţie poziție după numai cinci luni sau, după alte versiuni, a renunţat renunțat de bunăvoie, dorind să se întoarcă în pustie şi și neputându-se acomoda cu viaţa viața din lume.Tradiţia Tradiția relatează un episod ilustrativ în acest sens. Astfel, în sinaxar se povesteşte povestește că, pe când era episcop de Ninive, doi oameni au venit la el, cerându-i să arbitreze într-o dispută. Unul din cei doi îi datora bani celuilalt, iar cel care dăduse banii cu împrumut vroia să îl silească să-i restituie împrumutul, ameninţânduamenințându-l cu judecata laică. Sf. Isaac i-a cerut acestuia să-l păsuiască pe datornic, invocând pilda evanghelică, dar omul, mânios, a refuzat să îl asculte. Atunci, sfântul i-ar fi răspuns că dacă nu vroia să asculte de porunca Domnului din Evanghelie, nici el nu îl putea ajuta.

Retrăgându-se din scaunul episcopal, Sf. Isaac a plecat spre sud, în sălbăticia Muntelui Matout (probabil în regiunea Kuzistan din Iran), un refugiu al anahoreţiloranahoreților. Acolo a trăit în singurătate mulţi mulți ani, nevoindu-se în post, rugăciune şi și studiul [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]]. Se povesteşte povestește că se hrănea doar cu puţină puțină pâine şi și legume nefierte. Sfântul Isaac a fost şi și unul din puţinii sfinţi puținii sfinți răsăriteni care au ajuns pe o asemenea treaptă duhovnicească încât au îndrăznit să se roage chiar şi și pentru demoni.Se spune că, din pricina multelor nevoinţe şi nevoințe și a studiului intens, a ajuns să orbească. Orbirea, precum şi şi și și vârsta înaintată l-au obligat să părăsească pustia şi și să se retragă la Mănăstirea Rabban Shabur (Sf. Sapor), unde a adormit cu pace, la o vârstă înaintată, şi și unde a fost şi și înmormântat.

Sfântul Isaac este acceptat pe deplin de Biserica Ortodoxă, cu toate că în timpul vieţii vieții sale a fost probabil un membru canonic al Bisericii Asiriene a Răsăritului (i.e., [[Nestorianism|nestoriană]] sau „teodorită”, după numele lui Teodor de Mopsuestia). Întrucât Sf. Isaac a evitat pe cât posibil, în scrierile sale, controversele teologice ale vremii, scrierile sale au fost asimilate în tradiţiile tradițiile mai multor biserici, acesta ajungând să fie cinstit ca sfânt atât în Biserica asiriană cât şi și în Biserica Ortodoxă, dar şi și în [[Biserici Orientale Ortodoxe|comunitatea Bisericilor Orientale]] (asociate în general monofizismului. Scrierile sale au devenit foarte populare în cercurile monahale ortodoxe; acestea sunt bine-cunoscute în întreg Răsăritul creştin şi creștin și sunt considerate ca ortodoxe. [[Cinstire]]a sa a crescut în timp, el fiind integrat în calendarul sfinţilor ortodocşisfinților ortodocși. Includerea sa printre sfinţi dovedeşte sfinți dovedește în acelaşi același timp şi și faptul că Biserica nu priveşte privește [[teritoriu canonic|graniţele granițele canonice]] ca fiind unicul test indicator şi și criteriu al ortodoxiei.

Sf. Isaac Sirul a scris un mare număr de discursuri (omilii sau „cuvinte” de învăţăturăînvățătură) şi și epistole (scrisori). În secolul al IX-lea, o primă parte a scrierilor sale, cuprinzând optzeci şi şase și șase de Cuvinte despre nevoinţă şi nevoință și patru Epistole, au fost traduse de doi cuvioşi cuvioși monahi de la [[Lavra Sf. Sava cel SfinţitSfințit|Lavrei Sfântul Sava]] din Ţara Sfântă, avva Patrichie (Patrikios) şi și avva Avramie. Această primă parte a operelor Sf. Isaac a cunoscut şi și cea mai mare răspândire în Orientul creştincreștin, dar şi și în Occident.

Sfântului Isaac Sirul îi sunt atribuite şi și o serie de rugăciuni, între care unele sunt folosite şi și astăzi în cultul Bisericii Ortodoxe.Sf. Isaac şiși-a scris lucrările în limba siriacă. Acestea au fost traduse apoi rapid în limba greacă, în etiopiană şi și arabă, iar mai târziu în latină, italiană, spaniolă, franceză, engleză, rusă etc. Scrierile sf. Isaac nu au fost incluse în ''Filocalia'' greacă a Sf. [[Nicodim Aghioritul]] şi și Macarie al Corintului, şi și nici în versiunea slavonă ''Dobrotoliubie'', însă fragmente din ele au fost incluse în ediţia ediția rusă a Filocaliei alcătuite de Sf. [[Teofan Zăvorâtul]].

În anul 1983, aparent unica copie existentă a unei a doua părţi părți a scrierilor Sf. Isaac, „Cuvinte către singuratici, despre viaţa viața duhului, taine dumnezeieştidumnezeiești, pronie şi și judecată”, a fost redescoperită la Biblioteca Bodleiană din Oxford, în Marea Britanie de către profesorul Sebastian Brock. Acesta le-a publicat în versiunea originală siriacă în 1985, apoi acestea au apărut în traducere în diferite limbi de circulaţiecirculație. În limba română, Partea a doua a fost publicată pentru prima dată în anul 2003, în traducerea diac. Ioan I. Ică Jr., la editura Deisis din Sibiu.

În anul 1990, într-o bibliotecă privată din Teheran (Iran) a fost descoperit un alt manuscris siriac, copiat la începutul sec. XX, cuprinzând 17 noi „cuvinte” ale Sf. Isaac către singuratici, dintre care 14 inedite. Textul a fost reconstituit şi și publicat de Sabino Chiala, monah la mănăstirea Bose din Italia. Prima ediţie ediție românească a apărut în anul 2005, tot la editura Deisis.

Fragmente din cuvintele Sf. Isaac Sirul se regăsesc, în traducere românească, în mai multe versiuni manuscrise complete, unele datând încă din secolul al XVIII-lea. Pr. Dumitru Stăniloae, în introducerea la vol. X. al Filocaliei, citează zece manuscrise cuprinzând opera integrală (cunoscută până la data editării) a Sf. Isaac Sirul şi și 26 de manuscrise cuprinzând fragmente din aceasta. Potrivit Pr. Stăniloae, majoritatea acestor traduceri sunt făcute după ediţia ediția grecească publicată de Nikeforos Theotokes (Nichifor Theotoche) la Leipzig în anul 1770 <ref>Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Introducere”, Filocalia, vol X, Humanitas, BucureştiBucurești, 2008, pp. 5-13.</ref>Între acestea se găsesc: <ref>Sursa: Pr. Dr. Ioan Moldoveanu, „Bibliografie a isihasmului românesc” publicată în Anuarul Facultăţii Facultății de Teologie din Cluj-Napoca, disponibilă online [www.unibuc.ro/prof/moldoveanu_i/docs/res/2012ianIsihasmul.doc aici]</ref> *''Cuvinte, rugăciuni şi învăţături și învățături pentru călugări ale lui: Simeon Noul Teolog, Varsanufie, Vasile cel Mare, Dorotei, Evagrie, Grigorie Sinaitul, Nil de la Soroca, Simeon al Tesalonicului, Nichifor din Singurătate, Nil de la Soroca (Sorski), Filotei Sinaitul, Nil Sinaitul, Filimon Pustnicul, Isaac Sirul, Isaia Pustnicul, Amon, Casian Râmleanul, Damaschin Studitul, Ioan Hrisostom'', traducere de Rafail monahul, mănăstirea NeamţNeamț, 1769, mss. 2597 BAR - Filocalia de la Dragomirna, 313 f.

===Ediţii Ediții tipărite===*Sf. Isaac Sirul, ''Cuvinte şi învăţăturiși învățături'', traducere de ieromonahul Macarie, revizuită de ieroschimonahul Isaac şi și ieromonahul Iosif, NeamţNeamț, 1819.*Sfântul Isaac Sirul, „Cuvinte despre sfintele nevoinţe”nevoințe”, ''Filocalia sfintelor nevoinţe nevoințe ale desăvârşiriidesăvârșirii'', vol. X, traducere, introducere şi și note de de de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, ed. Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, BucureştiBucurești, 1981; reed. Humanitas, BucureştiBucurești, 1999, 2008.

*Isaac Sirul, ''Cuvinte către singuratici. Partea a III-a, recent regăsită'', cuvânt înainte, introducere şi și text de Sabino Chiala, traducere de diac. Ioan I. Ică, Jr., Deisis, Sibiu, 2005; ed a II-a 2007, ISBN: 978-973-7859-32-7*Sf. Isaac Sirul, ''[http://ia601200.us.archive.org/16/items/IsaacSirul-DespreIspiteIntristariDureriSiRabdare_418/IsaacSirul-DespreIspiteIntristariDureriSiRabdare.pdf Despre ispite, întristări, dureri şi și răbdare]'', ed. Evanghelismos, BucureştiBucurești, 2007.*Sf. Isaac Sirul, ''Cuvinte pentru nevoinţănevoință'', Reîntregirea, Alba-Iulia, 2010.*Sf. Isaac Sirul, ''Cuvinte şi învăţăturiși învățături'', ed. Predania, BucureştiBucurești, 2010.

*Sabino Chialà, ''Isaac Sirianul, asceză singuratică şi și milă fără sfârşitsfârșit'', traducere de Maria-Cornelia şi și diac. Ioan I. Ică, Jr., Deisis, Sibiu, 2012, ISBN: 978-973-7859-83-9

„Fii persecutat, mai degrabă decât persecutor. RăstigneşteRăstignește-te pe tine mai degrabă decât pe alţiialții. Lasă-te nedreptăţit nedreptățit mai degrabă decât să nedreptăţeşti nedreptățești pe cineva. Lasă-te asuprit mai degrabă decât să fii zelos. Preferă bunătatea în locul dreptăţiidreptății.”

„O mică, dar statornică nevoinţă nevoință (disciplină) are mare putere; că şi și picătura cea mică şi și moale picând mereu, găureşte găurește piatra cea tare.”

„Ziua Domnului este o taină a cunoaşterii cunoașterii adevărului care nu este primit prin sânge şi și trup şi și care transcende orice speculaţiispeculații. În vremurile acestea, nu există ziua a opta şi și nici sabatul adevărat. Pentru că cel care zice `Domnul s-a odihnit în ziua a şapteașaptea,' s-a referit la scăparea [firii noastre] din blestemul acestei vieţivieți, deoarece mormântul are şi și o fire trupească şi aparţine și aparține acestei lumi. Şase zile sunt împlinite în economia vieţii vieții prin intermediul ascultării poruncilor; a şaptea șaptea este petrecută în întregime în mormânt; iar a opta este plecarea din acesta”. -- ''Omilii ascetice'', I

„De ce te tulburi pentru o casă care nu este a ta ? Fă ca vederea unui mort să-ţi ți fie drept învăţătură învățătură pentru plecarea ta de aici.”

„Cunoştinţa „Cunoștința Crucii se ascunde în suferinţa suferința pe Cruce.”

„De ce îţi întăreşti îți întărești legăturile? Ia-ţi viaţa ți viața în propriile mâini mai înainte ca lumina ta să înceapă să pălească şi și să cauţi cauți un ajutor pe care nu o să-l găseştigăsești. Viaţa Viața aceasta ţiți-a fost dată pentru pocăinţăpocăință; nu o irosi căutând lucruri deşartedeșarte.”

==Imnografie<ref>Troparul şi și condacele sunt reproduse după textul publicat la finalul vol. X al Filocaliei româneştiromânești, Humanitas, BucureştiBucurești, 2008</ref>==

:Dumnezeiască jertfă te-ai făcut, fericite! Căci ca un alt mare Isaac în Siria ai strălucit, de Dumnezeu insuflate, şi și ca al liniştii liniștii îndemnător, de Dumnezeu înţelepţiteînțelepțite, prin rânduiala dumnezeiască ai preoţit preoțit în Ninive, fericite! Părinte Sfinte Isaac, cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dne dăruiască nouă, celor ce te dorim pe tine, mare milă!

:Luceafăr te-ai arătat prealuminos, cu începătoria de sfinţenie sfințenie luminând şi și pe cei din întunericul patimilor strălucindu-i ca un povăţuitor povățuitor prealuminat al liniştiiliniștii. Ci ca cela ce ai luat darul Duhului, celor ce cer dă-le iertare greşelilorgreșelilor, ca să strigăm: Bucură-te, Părinte Isaac!

:Pe marele sfătuitor al liniştii liniștii ce[le]i după lege şi și al vederii nerătăcite luminat ajutător, pe al Ninivei înţeleptul şi înțeleptul și îndumnezeitul ierarh şi frumuseţea și frumusețea Siriei şi și odrasla ei şi și pe vasul cel curat al dumnezeiescului Duh să-l lăudăm, pe Isaac preavestitorul şi și slăvitul! 

==Surse şi și legături externe==

*[http://fr.wikipedia.org/wiki/Isaac_de_Ninive fr.Wikipédia:Isaac de Ninive] şi și [http://it.wikipedia.org/wiki/Isacco_di_Ninive it.Wikipedia:Isacco di Ninive]