14.992 de modificări
Modificări
m
→Ctitor de sfinte lăcașuri: typo
Încă înainte de a ajunge domnitor, el a ridicat două biserici, una la Potlogi și alta la Mogoșoaia, lângă București.
După ce s-a urcat pe tronul Țării Românești, Brâncoveanu a mai ctitorit tot în București încă trei biserici, pe locul unora mai vechi: biserica Sfântul Ioan cel Mare sau „Grecesc”, demolată în secolul trecut, biserica mănăstirii Sfântul Sava, demolată în secolul trecut și [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|biserica „Sfântul Gheorghe Nou”]], existentă și azi în centrul capitalei, fiind recent restaurată. În această din urmă biserică au fost depuse și osemintele ctitorului, în anul 1720, aduse în ascuns de la Constantinopol, de către soția sa, doamna Marica.
A mai zidit o biserică în satul Doicești (județul Dâmbovița).
Împreună cu unchiul său, spătarul Mihai Cantacuzino, a ridicat mănăstirea din Râmnicu Sărat, cu hramul [[Adormirea Maicii Domnului]], închinată mănăstirii [[Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt)|Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai]].
În vara anului 1690, Constantin Brâncoveanu a pus piatra de temelie a celei mai de seamă din ctitoriile sale: [[Mănăstirea Horezu]] (sau „''Hurezi''”), cu hramul Sfinții împărați Împărați [[Constantin cel Mare|Constantin]] și [[Elena]].
Printre alte biserici și mănăstiri ctitorite sau refăcute de binecredinciosul voievod, trebuie amintite: [[Mănăstirea Sâmbăta de Sus]], [[Mănăstirea Surpatele]], [[Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului (Polovragi, România)|Mănăstirea Polovragi]] și Mănăstirea Turnu din Târgșoru Vechi (județul Prahova).<ref>Popescu, F., ''Ctitorii Brâncovenești'', Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2004. ISBN 978-973-712-029-8</ref>
