[[ImageImagine:Studion Monastery.jpg|right|thumb|Miniatură bizantină reprezentând Mănăstirea Studion și Propontida (Marea Marmara)]][[ImageImagine:Studite.jpg|right|thumb|Sf. [[Teodor Studitul]], starețul Mănăstirii Studion din Constantinopol]]'''Mănăstirea Studion''', sau '''Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul de la Studios''' a fost una din cele mai importante [[mănăstiri]] din [[Constantinopol]], până la căderea capitalei sub turcii otomani. Regula de viaţă viață monastică și tipicul de slujbe au devenit principalul model al [[călugăr]]ilor de la [[Muntele Athos]], precum și a majorităţii majorității mănăstirilor ortodoxe. Călugării acestei mănăstiri, numiţi numiți „studiți”, cu prestigiul și zelul lor, au fost implicaţi implicați de-a lungul veacurilor în multe dispute teologice din Constantinopol, și au avut un rol de seamă îndeosebi în dezbaterile teologice ortodoxe privind [[iconoclasm]]ul (sec. VIII-IX d.Hr.).

Mănăstirea a fost fondată în anul 462 sau 463 de un grup de monahi din Mănăstirea neadormiţilor neadormiților (a „achimiților” - ''Acoemetae'') aduşi aduși de către consulul ''Studios'', un demnitar roman creștin, în cartierul Psamathia din Constantinopol. Mănăstirea a fost închinată sfântului [[Ioan Botezătorul]]. În timpul disputelor de la sfârşitul sfârșitul secolului al V-lea, monahii de la Studion şi și Sf. [[Daniel Stâlpnicul]] au rămas apărătorii neclintiţi neclintiți ai Ortodoxiei în vremea disputelor [[monofizitism|eutihiene]] şi și [[monofizitism|monofizite]], în disputele dintre [[Imperiul Roman de Răsărit|Împăraţii Împărații Romani de Răsărit]] [[Zenon]] şi și respectiv Basiliskos cu patriarhul [[Acachie de Constantinopol]], cu patriarhii [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] şi și cu episcopii Romei.

În secolele al VIII-lea şi și al IX-lea, mănăstirea, condusă de [[egumen]]i plini de râvnă, a fost printre apărătorii poziţiei poziției ortodoxe în contextul disputei [[iconoclasm|iconoclaste]], inclusiv la [[Sinodul VII Ecumenic|Al Şaptelea Sinod Ecumenic]] din anul 787. În preajma anului 798, împărăteasa [[Irina Împărăteasa|Irina]] l-a rugat pe monahul [[Teodor Studitul|Teodor]] din mănăstirea Sukkudion să ia cârma mănăstirii. Sub conducerea Sf. Teodor Studitul, mănăstirea a cunoscut perioada de vârf a prestigiului său spiritual şi și cărturăresc. Apărarea credinţei credinței ortodoxe nu era însă lipsită de primejdii. În vremea conducerii Sf. Teodor, monahii erau adesea hărţuiţi şi hărțuiți și uneori chiar alungaţi alungați din mănăstire de către răuvoitori.

După Sf. Teodor, mănăstirea a avut o serie de egumeni înţelepţiînțelepți. Între aceştia aceștia se afla Naucratios, ucenicul Sf. Teodor, care a restabilit disciplina în rândul monahilor la sfârşitul sfârșitul haosului generat de disputa iconoclastă. Mănăstirea şiși-a păstrat influenţa şi influența și prestigiul şi și mai departe, de la egumenul Nicolae, la jumătatea secolului al IX-lea şi și până la egumenia lui Simeon, în secolul al XI-lea, când strălucirea Studionului a început să pălească. Mănăstirea era renumită, în perioada ei de glorie, pentru viaţa viața ei intelectuală, pentru şcoala școala ei de caligrafie întemeiată de Sf. Teodor, ca centru al creaţiei creației de poezie religioasă şi și pentru numărul mare de scriitori bisericeşti bisericești pe care îi adăpostea. La această mănăstire şiși-a început viaţa viața [[monah]]ală şi și [[Antonie al III-lea al Constantinopolului|Antonie al III-lea „Studitul”]], care a devenit mai târziu [[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]] între anii 974–980.

Mănăstirea a suferit pagube importante în vremea cuceririi Constantinopolului de către cruciaţicruciați, în 1204, pagube după care şiși-a revenit fizic abia din 1290. În tot acest timp, prestigiul mănăstirii Studion intrase într-un declin accelerat. După [[căderea Constantinopolului]] în mâinile turcilor otomani în anul 1453, mănăstirea a fost în cea mai mare parte distrusă. Singura parte a mănăstirii care mai supravieţuieşte supraviețuiește până în zilele noastre este [[catedrală|catedrala]] Sf. Ioan Botezătorul, care este probabil astăzi cea mai veche [[biserică]] din Istanbul. [[Basilica]] din secolul al V-lea a fost transformată în moschee. Ruinele complexului mănăstiresc sunt abandonate, fiind o pradă uşoară ușoară pentru localnicii care iau bucăţi bucăți de piatră şi și cărămidă de aici pentru a-şi și repara casele.