5.289 de modificări
Modificări
ortografie
Mănăstirea a fost fondată în anul 462 sau 463 de un grup de monahi din Mănăstirea neadormiţilor (a „achimiților” - ''Acoemetae'') aduşi de către consulul ''Studios'', un demnitar roman creștin, în cartierul Psamathia din Constantinopol. Mănăstirea a fost închinată sfântului [[Ioan Botezătorul]]. În timpul disputelor de la sfârşitul secolului al V-lea, monahii de la Studion şi Sf. [[Daniel Stâlpnicul]] au rămas apărătorii neclintiţi ai Ortodoxiei în vremea disputelor [[monofizitism|eutihiene]] şi [[monofizitism|monofizite]], în disputele dintre [[Imperiul Roman de Răsărit|Împăraţii Romani de Răsărit]] [[Zenon]] şi respectiv Basiliskos cu patriarhul [[Acachie de Constantinopol]], cu patriarhii [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] şi cu episcopii Romei.
În secolele al VIII-lea şi al IX-lea, mănăstirea, condusă de [[egumen]]i plini de râvnă, a fost printre apărătorii poziţiei ortodoxe în contextul disputei [[iconoclasm|iconoclaste]], inclusiv la [[Sinodul VII Ecumenic|Al Şaptelea Sinod Ecumenic]] din anul 787. În preajma anului 798, împărăteasa [[Irina Împărăteasa|Irina]] l-a rugat pe monahul [[Teodor Studitul|Teodor]] din mănăstirea Sukkudion să ia cârma mănăstirii. Sub conducerea Sf. Teodor Studitul, mănăstirea a cunoscut perioada de vârf a prestigiului său spiritual şi cărturăresc. Apărarea credinţei ortodoxe nu era însă lipsită de primejdii. În vremea conducerii Sf. Teodor, monahii erau adesea hărţuiţi şi uneori chiar alungaţi din mănăstire de către răivoitorirăuvoitori.
După Sf. Teodor, mănăstirea a avut o serie de egumeni înţelepţi. Între aceştia se afla Naucratios, ucenicul Sf. Teodor, care a restabilit disciplina în rândul monahilor la sfârşitul haosului generat de disputa iconoclastă. Mănăstirea şi-a păstrat influenţa şi prestigiul şi mai departe, de la egumenul Nicolae, la jumătatea secolului al IX-lea şi până la egumenia lui Simeon, în secolul al XI-lea, când strălucirea Studionului a început să pălească. Mănăstirea era renumită, în perioada ei de glorie, pentru viaţa ei intelectuală, pentru şcoala ei de caligrafie întemeiată de Sf. Teodor, ca centru al creaţiei de poezie religioasă şi pentru numărul mare de scriitori bisericeşti pe care îi adăpostea. La această mănăstire şi-a început viaţa [[monah]]ală şi [[Antonie al III-lea al Constantinopolului|Antonie al III-lea „Studitul”]], care a devenit mai târziu [[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]] între anii 974–980.