14.992 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
[[Imagine:Sfintii_Amfian_si_Edesie.jpg|right|Sfinţii Sfinții Mucenici Amfian și Edesie]]
Sfinții '''Amfian și Edesie''' sunt doi frați [[mucenic]]i în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuției]] lui Maximian (305-313). [[Praznic|Prăznuirea]] lor în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[2 aprilie]].
==ViaţaViața==Acești [[sfinţisfinți]] au trăit pe vremea împăratului Maximian (305-313). Erau fraţi frați din maică, și trăiau în cetatea Patara din provincia Lichia, în casa guvernatorului păgân al cetății. Mergând ei la Berit (azi Beirut, capitala Libanului) pentru studiul științelor, au aflat dreapta credință creștină și s-au făcut următori ai lui [[Hristos]].
Mai apoi s-au lepădat de lume, de țară și de familie și au plecat la [[Cezareea]] Palestinei, unde l-au întâlnit pe mucenicul [[Pamfil din Cezareea]] (prăznuit la [[16 februarie]]), [[preot]] și [[teolog]], sub îndrumarea căruia au progresat în viața duhovnicească, petrecând în [[rugăciune]] și citirea [[Sfânta Scriptură|Sfintelor Scripturi]].
Când creștinii din Cezareea au fost obligați prin decretul împăratului Maximian (305-313) și jertfească idolilor, mulți creștini, printre care și Amfian și Edesie, au refuzat să jertfească și atunci au fost aduși înaintea stăpânitorului Urban. Şi Și propovăduind Amfian, în priveliște, pe Iisus Hristos [[Dumnezeu]] adevărat, a fost bătut peste obraz și călcat de picioarele ostașilor, apoi ungându-i picioarele cu untdelemn le ardeau cu foc, și mai în urmă l-au spânzurat; așa încât se vedea sfântul cu totul umflat, coastele fiindu-i zdrobite de multele lovituri ale picioarelor ostașilor, iar carnea de pe picioare arsă de foc. Dar rămânând în credinţa credința și mărturisirea lui Hristos, a fost aruncat în adâncurile mării și acolo s-a săvârșit.
Iar Edesie a fost și el prins și torturat, iar apoi trimis la muncă forțată în minele de cupru din [[Palestina]]. După ce a fost eliberat, Edesia s-a dus la [[Alexandria]] cea din Egipt. Iar acolo, văzând pe guvernatorul Ieroclis cum chinuiește pe creștini, necruţândunecruțându-se pe sine, cu însăși mâna sa a pălmuit pe acel stăpânitor, și pentru aceasta la multe chinuri a fost dat. Şi fiind aruncat în mare, s-a săvârșit și a luat cununa muceniciei.
==Surse==
