Modificări

Salt la: navigare, căutare

Radu Șerban

336 de octeți adăugați, 25 februarie 2015 17:33
Domnia
===Domnia===
După moartea năpraznică a lui Mihai Viteazul și scurta domnie a moldoveanului Simion Movilă, Radu Șerban ajuns pe tronul Țării Românești în octombrie 1601<ref>Popa, M., Matei, H., ''Mică enciclopedie de istorie universală'', Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983.</ref><ref>Ioan Scurtu ș.a. - ''Enciclopedia de istorie a României'', Editura Meronia, București, 2001, p. 94.</ref> cu sprijinul marilor boieri Preda, Stroe și Radu Buzescu, cărora le era unchi după mamă, și care, bucurându-se de o mare autoritate politică și militară, i-au sprijinit constant domnia.
 
Primul an de domnie a fost unul foarte dificil, Radu Șerban având de luptat mai întâi cu fostul domn, Simion Movilă, până când acesta fiind părăsit de oștile polone trimise de Jan Zamoyski, marele cancelar al coroanei, a fost nevoit să se retragă în Moldova, apoi cu Radu Mihnea, pretendentul la tron sprijinit de turci.
 
Priceput comandant de oști, Radu Șerban a continuat politica lui Mihai Viteazul de eliberare a țării de sub turci și de apropiere de Imperiul Habsburgic. A purtat lupte cu turcii, tătarii și cu principii maghiari din Transilvania, Moise Székely și Gabriel Bathory, care erau sprijiniți de Poarta Otomană.
Matei al Mirelor, un erudit născut în Egipt și care studiase la [[Constantinopol]], ajuns în Țara Românească ca egumen al Mănăstirii Dealu și ulterior al [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirii Bistrița]] scria despre Radu Șerban în prefața lucrării sale ''Viața Sfântului [[Grigorie Decapolitul]]''<ref>Mutașcu, T., ''Radu Șerban'', Editura Militară, București, 1978, p. 29.</ref>:
:''Era un om înțelept, bun, viteaz, blând și milostiv; pe săraci și străini deopotrivă îi iubea; țara și moșia lui bine conducea; [...] nu-i plăceau tulburările, voia doar pacea cu fiecare.''
 
===Pribegia și sfârșitul===
11.759 de modificări

Meniu de navigare