Părintele nostru între sfinţisfinți, [[Episcop]]ul '''Nicolae Velimirovici''' (Nikolaj Velimirović, Николај Велимировић, [[5 ianuarie]] 1881 - [[18 martie]] 1956) a fost episcop al Jicei (Žiča) în Serbia şi și autorul a mai multe cărţi cărți ortodoxe. Cea mai cunoscută lucrare a sa este ''[[Proloagele de la Ohrida]]''.

==ViaţaViața==Nicolae Velimirovici s-a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană. A urmat cursurile Seminarului Sf. Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut obținut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi și teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut și susținut la Geneva, în franceză, pe tema ''Filozofija Berklija'' (''Filosofia lui Berkeley''), în 1909. La sfârşitul sfârșitul anului 1909 a fost tuns în monahism.

În aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către Biserica Sârbă în Anglia şi și America, unde a susţinut susținut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi și a popoarelor slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia și este [[hirotonire|hirotonit]] episcop al Jicei, în cadrul [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Bisericii Ortodoxe Sârbe]].În 1920 este strămutat în Arhiepiscopia Ohridei din Macedonia, unde, în 1935, a reconstruit cimitirul soldaţilor soldaților germani căzuţi căzuți în timpul Primului Război Mondial.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către nazişti naziști pe când se afla în [[Mănăstire]]a Jicia (care a fost la scurtă vreme jefuită şi și dărâmată), fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia (unde, după o execuţie execuție în masă, a replicat spunând următoarele: „Aceasta este cultura germană, să ucizi sute de sârbi nevinovaţinevinovați, din pricina morţii morții unui soldat german?! Şi Și turcii erau mai drepţidrepți...”). Mai târziu, acest „nou [[Ioan Gură de Aur|Gură de Aur]]” a fost transferat în Mănăstirea Voiloviţa Voilovița (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu [[Patriarh]]ul sârb [[Gavriil Dozici]], până la sfârşitul sfârșitul lui 1944.

La [[14 decembrie]] 1944, a fost trimis în lagărul de la Dachau, împreună cu Patriarhul sârb Gavriil, unde, unele surse (îndeosebi istorici ai Bisericii) consemnează că a fost întemniţat şi întemnițat și torturat.[http://www.serfes.org/lives/holyhierarchsaintnicholai.htm]

După război, părăseşte părăsește Iugoslavia comunistă şi și imigrează în Statele Unite ale Americii, în 1946. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminare creştine creștine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sf. Sava din Libertyville, Illinois, Mănăstirea şi și Seminarul Teologic Ortodox Sf. Tihon, din South Canaan, Pennsylvania (unde a fost rector; aici a şi și murit) şi și Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe [[18 martie]] 1956.

==Legături cu alte personalităţi personalități ale Bisericii==

În perioada dintre cele două Războaie Mondiale, Episcopul Nicolae face câteva vizite în [[Muntele Athos|Sfântul Munte]], care îi modelează şi și îi preschimbă pentru tot restul vieţii vieții perspectiva şi viaţa și viața duhovnicească. În această perioadă îl cunoaşte cunoaște la [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)]] pe Sf. [[Siluan Athonitul]] şi și îl hirotoneşte hirotonește în 1930 ierodiacon pe Părintele [[Sofronie (Saharov)]]; ulterior, după război, în 1952, la Londra, îl încurajează pe acesta să publice scrierile Sfântului Siluan, spunând: "Siluan e mai mare decât toţi ceilalţi sfinţi toți ceilalți sfinți în dragostea sa! Când citeşti citești pe toţi ceilalţitoți ceilalți, o disperare te cuprinde, dar niciodată nu se întâmplă aşa așa ceva cu ceea ce a scris Siluan".

"Despre acest minunat monah nu se poate spune decât un singur lucru: era un suflet plin de blândeţeblândețe. Nu sunt singurul care să fi simţit simțit această blândeţeblândețe, orice pelerin la Sfântul Munte care l-a întâlnit a simţit simțit această blândeţeblândețe. Siluan era un bărbat viguros, înalt; avea o barbă neagră mare şiși, la prima vedere, înfăţişarea înfățișarea lui nu îl făcea atrăgător pentru cine nu-l cunoşteacunoștea. Dar era de ajuns o singură conversaţie conversație ca să-l iubeşti iubești pe acest om. Vorbea despre nemăsurata dragoste a lui Dumnezeu şi și îi făcea pe păcătoşi păcătoși să se judece foarte sever pe ei înşişiînșiși.Acest minunat ascet era un simplu monah, dar plin de dragoste de Dumnezeu şi și de aproapele. Din toate părţile părțile Sfântului Munte numeroşi numeroși monahi alergau la el să-i primească sfaturile, dar era deosebit de iubit de monahii de la Hilandari şi și Sfântul Savva care vedea în el pe părintele lor duhovnicesc. Şi Și pentru mine, Părintele Siluan mi-a fost de un mare ajutor duhovnicesc. Simţeam Simțeam cum rugăciunea lui mă întărea. La fiecare dintre vizitele mele la Sfântul Munte mă grăbeam să-l vizitez. [...] Cartea vieţii vieții sale e smălţuită smălțuită toată de mărgăritarele înţelepciunii şi înțelepciunii și de aurul dragostei. E o carte uriaşă şi uriașă și nestricăcioasă."

La [[19 Mai]] 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi și Jiciei în sinaxarul de sfinţi sfinți al sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Sfântul Nicolae Velimirovici a fost numit, nu de puţine puține ori, "Noul Gură de Aur al Serbiei". Sfântul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul rus de San Francisco, care a fost în tinereţe tinerețe profesor la un seminar din eparhia Jiciei, spunea despre el că este "un mare sfânt, un Hrisostom al zilelor noastre, a cărui însemnătate pentru Ortodoxia contemporană poate fi comparată doar cu cea a Mitropolitului Antonie (HrapoviţkiHrapovițki)… Amândoi au fost dascăli soborniceşti sobornicești ai Bisericii Ortodoxe".

:Slava şi și fala preoţilorpreoților, învăţător învățător al pocăinţeipocăinței, vlădică al tuturor neamurilor,

:Sfinte Nicolae, dascăl al Americii şi și slavă a norodului sârb,:Împreună cu toţi sfinţiitoți sfinții, roagă pe Unul iubitorul de oameni:Să ne învrednicească de veşnică veșnică pace şi și bucurie în Împărăţia Împărăția Sa cea cerească!

:AşezânduAșezându-te la Jicia pe scaunul Sfântului Savva:Cu Evanghelia ai învăţat şi învățat și ai luminat norodul lui Dumnezeu.:La pocăinţă şi pocăință și la dragostea lui Hristos adus-ai oamenii,:Şi Și pentru Hristos suferit-ai pătimire la Dachau.

„Nu trebuie să dorim moartea păcătosului, ci pocăinţa pocăința sa. Nimic nu-L îndurerează mai mult pe Domnul, Cel ce pentru păcătoşi păcătoși a pătimit pe Cruce, ca atunci când Îi cerem moartea unui păcătos, să-l înlăture pe acesta din calea noastră. Apostolul Carp şiși-a pierdut odată răbdarea şi și s-a rugat lui Dumnezeu să trimită moartea asupra a doi păcătoşipăcătoși: un păgân şi și un lepădat de credinţăcredință. Atunci însuşi însuși Domnul Hristos i s-a arătat lui Carp şi și i-a zis: 'LoveşteLovește-mă! Sânt gata să mă răstignesc din nou pentru mântuirea oamenilor'. Sfântul Carp i-a povestit această întâmplare Sfântului Dionisie Areopagitul, care a aşternutașternut-o pe hârtie, drept învăţătură învățătură tuturor celor din Biserică că trebuie să ne rugăm pentru mântuirea păcătoşilorpăcătoșilor, nu pentru nimicirea lor – fiindcă nici Domnul nu vrea să piară cineva, ci toţi toți la pocăinţă pocăință să vie (2 Petru 3:9)” -- ''Prologul de la Ohrida''.

Binecuvântează-i pe vrăjmaşii vrăjmașii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi și nu îi blestem.

Vrăjmaşii Vrăjmașii m-au purtat către îmbrăţişarea îmbrățișarea Ta, mai mult decât au făcut-o prietenii.

Prietenii m-au legat pământului, vrăjmaşii vrăjmașii m-au slobozit din robia pământului şi și mi-au dărâmat toate năzuinţele năzuințele mele lumeştilumești.

Vrăjmaşii Vrăjmașii m-au făcut străin tărâmurilor lumeşti şi lumești și locuitor în afara lumii. Precum un dobitoc hăituit îşi găseşte își găsește un adăpost mai sigur decât unul ce nu e hăituit, la fel şi și eu, prigonit de vrăjmaşivrăjmași, am aflat cel mai ferit LăcaşLăcaș, adăpostindu-mă dinapoia Cortului tău, unde nici prietenii, nici vrăjmaşii vrăjmașii nu îmi pot omorî sufletul.

Binecuvântează-i pe vrăjmaşii vrăjmașii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi și nu îi blestem.

Ei m-au ocărât, de câte ori când m-am linguşit lingușit în sine-mi.

Binecuvântează-i pe vrăjmaşii vrăjmașii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi și nu îi blestem.

De câte ori m-am făcut înţeleptînțelept, ei mi-au zis nebun.

De câte ori m-am grăbit spre a mă îmbogăţiîmbogăți, m-au împiedicat cu o mână de fier.

De câte ori am încercat să zidesc o casă spre o viaţă viață lungă şi liniştităși liniștită, au dărâmat-o şi și m-au alungat.

Cu adevărat, vrăjmaşii vrăjmașii m-au îndepărtat de la faţa fața lumii şi și mi-au întins mâinile către poala veşmântului veșmântului tău.

Binecuvântează-i pe vrăjmaşii vrăjmașii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi și nu îi blestem.

Binecuvântează-i şi și îi sporeştesporește; înmulţeşteînmulțește-i şi și fă-i pe ei şi și mai înverşunaţi înverșunați împotriva mea:

pentru ca toată nădejdea mea în oameni să se împrăştie împrăștie precum pânza de păianjen;

pentru ca liniştea desăvârşită liniștea desăvârșită să înceapă a domni în sufletul meu;

pentru ca inima mea să ajungă mormânt celor doi gemeni ticăloşiticăloși, [[mândria]] şi și [[mânia]];

ah, pentru ca să pot odată să mă slobozesc din înşelarea înșelarea de sine, care m-a prins în îngrozitoarele mreje ale vieţii vieții celei neadevărate.

Vrăjmaşii Vrăjmașii m-au învăţat învățat să cunosc ceea ce puţini alţii puțini alții mai cunosc, că cineva nu are alţi vrăjmaşi alți vrăjmași în lume decât pe sine.

Cineva îşi urăşte vrăjmaşii își urăște vrăjmașii doar atunci când nu îşi își dă seama că nu-i sunt vrăjmaşivrăjmași, ci prieteni nemiloşinemiloși.

Cu adevărat, greu îmi este a spune cine mi-a făcut mai mult bine şi și cine mi-a făcut mai mult rău, în lume: prietenii sau vrăjmaşiivrăjmașii.

Prin urmare, binecuvântează-i, Doamne, atât pe prieteni, cât şi și pe vrăjmaşivrăjmași.

Un rob îşi își blesteamă vrăjmaşiivrăjmașii, căci nu pricepe. Dar un fiu îi binecuvântează, pentru că el pricepe.

Căci un fiu cunoaşte cunoaște că vrăjmaşii vrăjmașii săi nu îi pot atinge viaţaviața.

Prin urmare, el păşeşte pășește slobod în rândul lor şi și se roagă Domnului pentru ei. -- Din ''Rugăciuni pe ţărmul țărmul lacului'', 1999^{[http://www.orthodoxytoday.org/articles/VelimirovichBlessEnemies.shtml]}

''„După părerea mea, Sfântul Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al creştinătăţii şi creștinătății și dacă noi nu vom da ascultare sfaturilor şi și avertismentelor sale, vom avea soarta pe care o are poporul sârb, în această fărâmiţare fărâmițare în care se află acum. Pentru că ceea ce spune acest sfânt poporului sârb este valabil pentru toate popoarele ortodoxe. Atunci când nu se mai mărturiseşte credinţa şi mărturisește credința și nu este cine să apere valorile credinţeicredinței, acea credinţă credință este moartă, după cum moartă va fi şi și soarta acelui popor.”'' (Părintele [[Justin Pârvu]])

''„[Nicolaea Velimirovici a fost] un mare sfânt, un Hrisostom al zilelor noastre, a cărui însemnătate pentru Ortodoxia contemporană poate fi comparată doar cu cea a Mitropolitului Antonie (HrapoviţkiHrapovițki). Amândoi au fost dascăli soborniceşti sobornicești ai Bisericii Ortodoxe.”'' (Sf. [[Ioan Maximovici]])

===CărţiCărți===

*''Thoughts on Good and Evil'' (1923) - ''Cugetări despre bine şi și rău'', Ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2006

*''[[Proloagele de la Ohrida|Prologue from Ohrid]]'' (1926) - ''Prologul de la Ohrida'', Ed. EgumeniţaEgumenița, GalaţiGalați, 2005

*''The War and the Bible'' (1931) - ''Războiul şi și Biblia'', Ed. Sophia, BucureştiBucurești,

*''The Faith of the Saints'' (1949) - ''Credinţa Sfinţilor Credința Sfinților - Catehism al Bisericii Ortodoxe'', Ed. Sophia, BucureştiBucurești*''Cassiana - the Science on Love'' (1952) - ''Cassiana'', Ed. Christiana, BucureştiBucurești

*[http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Fathers/St._Nikolai_Velimirovich/index.shtml#_ftn3 Noul Hrisostom, Episcop al Ohridei şi și Jicei]* [http://www.orthodoxinfo.com/general/stnikolai.aspx Viaţa Viața Sfântului Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop al Ohridei şi și Jicei -- OrthodoxInfo.com]

* Viaţa Viața Episcopului Nicolae (Velimirovici) în ''Chipuri de Sfinţi Sfinți americani'', compilată şi și editată de George A. Gray şi și Jan V. Bear, Diocese Council and Department of Missions Diocese of the West Orthodox Church in America, 650 Micheltorena Street, Los Angles, California, 1994, pp. 74-77 (Citată la [http://www.serfes.org/lives/holyhierarchsaintnicholai.htm Serfes.org])