14.992 de modificări
Modificări
+categ.
Armonizările stilului occidental au ajuns în uz în biserica rusă prin Lvov și Kiev datorită influenței [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]] din Polonia, iar polifonia „brusc a dat buzna din Occident în cântarea liturgică rusă la mijlocul secolului al șaptesprezecelea”<ref>Johann von Gardner, ''Cântarea bisericească rusă, Vol. I: Cultul și imnografia ortodoxă'', p. 380</ref>. La mijlocul secolului al XVIII-lea, dirijorii curții imperiale erau în special italieni<ref>[http://ivanmoody.co.uk/articles.russiansacredmusic.htm Părintele [[Ivan Moody]], ''An Outline History of Russian Sacred Music'']</ref>, care ulterior au împins muzica bisericească rusă în direcția occidentală. În secolul al XIX-lea, principiile compoziției muzicale germane au ajuns să domine în cântarea rusească.
În biserica rusă de azi, aceste tradiții variate rămân în uz peste tot în biserică (precum și în bisericile ei fiice), unele într-o formă mai primitivă decât altele. În prezent, în unele [[mănăstire|mănăstiri]] și [[parohparohie|parohii]]ii se desfășoară o renaștere a uzului celor mai vechi forme de cântare, mai ales a celei znamenite.
Un element deosebit al cântării rusești este grupul de tradiții cunoscute în Rusia sub numele de „[[Cântarea grecească (rusească)|Cântarea grecească]]” și „[[Cântarea bulgărească (rusească)|Cântarea bulgărească]]”. Deși originile ambelor sunt o chestiune de dezbateri, nicio varietate a acestor cântări nu sunt specifice bisericilor [[Biserica Ortodoxă a Greciei|greacă]] sau [[Biserica Ortodoxă Bulgară]], care folosesc în primul rând [[cântarea bizantină]] și, respectiv, pe cea [[Cântarea bulgărească|bulgărească]].
[[Categorie:Muzică bisericească]]
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Liturgică]]
[[en:Russian Chant]]
