Modificări

'''Aleksandr Isaievici Soljenițîn''' (rusă Алекса́ндр Иса́евич Солжени́цын) (n. [[11 decembrie]] 1918, Kislovodsk, URSS, d. [[3 august]] 2008, Moscova) a fost un romancier rus, activist și dizident anticomunist. El a făcut cunoscută lumii întregi, problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică. Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, el a reușit să publice o serie de cărți, printre care, cele mai cunoscute sunt: „Arhipelagul Gulag”, „O zi din viața lui Ivan Denisovici” sau „Pavilionul canceroșilor”. „Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești”<ref name="Noble">{{cite web|url=[http://nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1970/index.html|title=Nobel Prize in Literature 1970|publisher=]. Nobel Foundation|accessdate=. Accesat la 17 October octombrie 2008}}. Nobel Foundation</ref>, Soljnetin a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970. El a fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974 dar s-a întors în Rusia, în 1994, după ce comunism|regimul comunist s-a prăbușit.

În timpul războiului, Soljenițîn a activat ca și comandant al unei baterii de artilerie în Armata Roșie<ref>Scammell, p. 119</ref> și a fost implicat în acțiuni majore pe front, ca mai apoi să fie de două ori decorat. O serie de scrieri publicate mult mai târziu, în timpul vieții, inclusiv un roman incomplet, "Iubește „Iubește revoluția!"”, istorisesc experiențele sale din timpul războiului și îndoielile crescânde asupra fundațiilor morale ale regimului sovietic.<ref>''Solzhenitsyn, Proterevshi glaza: sbornik'' (Moscova: Nash dom: L'Age d'Homme, 1999)</ref>

1970 - Premiul Nobel (Literatură) pentru "Pavilionul canceroșilor"„Pavilionul canceroșilor”.

În 1994, se întoarce în Rusia cu soția sa, Natalia, care între timp, devenise cetățean al [[Statele Unite ale Americii|Statelor Unite]]. Fiii lor au rămas în continuare în S.U.A.(mai târziu, cel mai mare băiat, Yermolai, s-a intors în Rusia). De atunci și până la moartea sa, Soljenițîn a trăit cu soția într-o casă de țară ([[w:r:dacea|dacea]]) în Troițe-Likovo, în vestul Moscovei.<ref>{{cite web|url=[http://www.mediafax.ro/cultura-media/marele-scriitor-rus-aleksandr-soljenitin-a-incetat-din-viata-2847709|title=Marele scriitor rus Aleksandr Soljenițîn a încetat din viață|format=] (html|accessdate=). Accesat la 23 March martie 2014}}.</ref> Credincios în cultura tradițională rusească, el și-a exprimat deziluzia în ceea ce privește Rusia post-sovietică și a militat pentru restaurarea monarhiei rusești.<ref>{{cite web|url=[http://www.edgewaysbooks.com/columns/022Solzhenitsyn.pdf|title=The End of Art – Speech|format=] (PDF|accessdate=). Accesat la 14 February februarie 2010}}.</ref>. După reîntoarcerea în țară, a publicat, printre multe alte scrieri, opt nuvele, o serie de poeme și o memorie literară despre anii petrecuți în vest.

S-a stins din viață la [[3 august]] [[2008]], în urma unei insuficiențe cardiace severe, la vârsta de 89 de ani..<ref>[http://www.greco-catolica.org/a423-Scriitorul-anti-comunist-Aleksandr-Soljenitin-a-incetat-din-viata-la-89-de-ani.aspx ''Scriitorul anti-comunist Aleksandr Soljenițîn a încetat din viață la 89 de ani''] Greco-Catolica.org, accesat 2008-08-04</ref> Serviciul funerar s-a ținut la mănăstirea Donskoy, Moscova, miercuri, 6 august 2008. Liderii politici ai Rusiei și ai lumii i-au adus un ultim omagiu în urma morții sale<ref>{{cite web|url=„[http://en.rian.ru/culture/20080804/115673613.html|title=Russia to pay tribute to Solzhenitsyn|accessdate=6 august 2008|publisher=]”. RIA Novosti| archiveurl= . Arhivat din [http://web.archive.org/web/20080809023835/http://en.rian.ru/culture/20080804/115673613.html| archivedate= original] la 9 august 2008 <!--DASHBot-->| deadurl= no}}. Accesat la 6 august 2008.</ref>.