Modificări

[[ImageImagine:Izvorul Tamaduirii.jpg|thumb|right|Izvorul Tămăduirii]]'''Izvorul Tămăduirii''' (gr.: Ζωοδόχος Πηγή; ru: Живоносный Источник) sau '''Vinerea Izvorului Tămăduirii''' este un [[praznic]] al Maicii Domnului aşezat așezat de [[Biserica Ortodoxă]] în Vinerea din [[Săptămâna luminată]], amintind de una din minunile [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Sărbătoarea datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin şi creștin și este dependentă de data [[Sfintele PaştiPaști|PaştilorPaștilor]]. O [[prăznuire]] distinctă a [[icoană|icoanei]] Maicii Domnului-Izvorul Tămăduirii se face pe [[4 aprilie]].

Sărbătoarea face referire la o vindecare [[Minune|minunată]] a unui orb ce şiși-a recăpătat vederea după ce şiși-a udat faţa fața cu apa unui izvor situat într-o pădure din apropierea [[Constantinopol]]ului. Biserica zidită pe locul unde se găsea acel izvor din porunca împăratului a primit numele de "Izvorul Tămăduirii" și multe minuni au continuat să se petreacă acolo de-a lungul timpului.

În biserici și [[Mănăstire|mănăstiri]], după [[Sfânta Liturghie]], în această zi se săvârşeşte săvârșește [[sfinţirea sfințirea apei|sfinţirea sfințirea mică a apei]] la fântâni şi și izvoare, iar în unele părţi părți [[Preot|preoţiipreoții]] fac şi și [[Sfinţirea Sfințirea casei|botezarea]] generală a caselor credincioşilorcredincioșilor, cu [[agheasma mică]].

[[ImageImagine:Saint Mary Of The Spring.jpg|right|thumb|Izvorul tămăduitor al Bisericii „Izvorul Tămăduirii” din Istanbul]]Există două relatări privind descoperirea izvorului tămăduitor de lângă oraşul orașul Constantinopol. În orice caz, este probabil ca izvorul, aşezat așezat într-un mic crâng şi și închinat Maicii Domnului, să fi existat şi și să fi fost cunoscut încă mai de timpuriu decât este indicat în relatări, însă ca el să fi fost înăbuşit înăbușit sau acoperit odată cu creşterea creșterea pădurii. <ref>Archpriest Feodor S. Kovalchuk. ''Wonder-Working Icons of the Theotokos.'' Youngstown OH: Central States Deanery, 1985. pp.67–70.</ref><br>[[ImageImagine:Procession-Feast of Zoodohos Pigi-Arcadia,Greece-1950s.jpg|thumb|right|Procesiune la praznicul de Izvorul Tămăduirii 1959 în [[w:Arcadia|Arcadia]], Grecia.]]

Relatarea cea mai cunoscută îi aparţine aparține lui [[w:Nikephoros Kallistos Xanthopoulos|Nichifor Calist Xanthopoulos]], ultimul istoric bisericesc de tradiţie tradiție greacă, care a scris în anii 1320. Potrivit acestei relatări, tradiţia tradiția izvorului tămăduitor începe cu o minune care s-a petrecut cu un soldat numit Leon Marcellus, viitorul împărat [[Leon I (împărat)|Leon I]] (457-474). Pe când Leon era pe drumul spre Constantinopol, se întâlneşte întâlnește în apropiere de [[w:Walls_of_Constantinople#Golden_Gate_and_the_Yedikule_Fortress|Poarta de Aur]] a oraşului orașului cu un orb care îi cere de băut, fiindu-i sete. Leon s-a dus să caute apă, dar nu a găsit. Atunci s-a auzit un glas de femeie care i-a spus că avea să găsească apă în apropiere. Privind în jur, el nu a văzut pe nimeni, şi și nu a găsit nici apa. Glasul i-a cerut din nou să caute apă în adâncul pădurii şi și să-i aducă orbului în pumni din apa tulbure pe care avea s-o găsească, apoi să ungă ochii acestuia cu pământul care îi rămânea în mâini <ref name="OCA">OCA - Feasts and Saints. ''[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=32 Bright Friday. The Life Giving Spring of the Mother of God].''</ref>. Glasul i-a mai vestit că acela era locul pe care-l alesese pentru a-l încununa într-o bună zi ca împărat. Leon a urmat porunca acelui glas, iar orbul şiși-a recăpătat imediat vederea, iar Leon a înţeles înțeles că cea care îi vorbise era Născătoarea de Dumnezeu. După urcarea sa pe tron, a înălţat înălțat pe acel loc o mare biserică, iar apa acelui izvor s-a dovedit şi și mai departe tămăduitoare, săvârşind săvârșind multe vindecări minunate. De aceea a fost numit „Izvorul Tămăduirii”.

O relatare mai timpurie<ref>Amintită ulterior şi și de istoricul bizantin [[w:George Kedrenos|George Cedrenus]] (sec. al XI-lea).</ref> se regăseşte şi regăsește și la marele istoric bizantin [[Procopiu din Cezareea]] (cca. 500-565). Potrivit versiunii lui Procopiu, pe când împăratul [[Iustinian cel Mare|Iustinian]] era plecat la vânătoare, a ajuns într-o frumoasă pădure în care a aflat o capelă înconjurată de o mare mulţime mulțime de oameni, având împreună cu ei un [[preot]], în faţa fața unui izvor. Întrebând despre cele ce se petreceau acolo, i s-a spus că acesta era un „izvor minunat”. Atunci împăratul a poruncit ca pe acel loc să fie înălţată înălțată o splendidă biserică, folosind materialele rămase de la înălţarea înălțarea bisericii [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Sfânta Sofia]] <ref name="JANIN">Raymond Janin (in French). ''La Géographie ecclésiastique de l'Empire byzantin. 1. Part: Le Siège de Constantinople et le Patriarcat Oecuménique. 3rd Vol.: Les Églises et les Monastères.'' Paris: Institut Français d'Etudes Byzantines. 1953. p.232-37.</ref> Biserica ar fi fost înălţată înălțată în ultimii ani ai domniei marelui împărat, cca. 559-560, în apropierea izvorului tămăduitor. <ref> Atunci „Izvorul sfânt”, din gr.: ἁγίασμα, ''aghiasma'' a devenit sinonim cu termenul de „sanctuar”. </ref> După înălţarea înălțarea acestui sanctuar, poarta oraşului orașului situată în afara [[w:Walls_of_Constantinople#Theodosian_Walls|zidurilor lui Teodosie]] a început să fie numită ''Poarta Izvorului'' (gr.: Πύλη τῆς Πηγῆς).<ref>Wolfgang Müller-Wiener (in German). ''Bildlexikon zur Topographie Istanbuls: Byzantion, Konstantinupolis, Istanbul bis zum Beginn d. 17 Jh..'' Tübingen: Wasmuth, 1977. pp.416.</ref>

: Fecioară Curată, ca un izvor de viaţă viață făcător ai zămislit Roua cea după fire necuprinsă şi și ai izvorât pentru noi nectar de neîncetată bucurie, ce dimpreună cu apa vieţii veşnicevieții veșnice, din izvorul tău se revarsă în bogate râuri şi nesfârşiteși nesfârșite; pentru care, cu toţi toți bucurându-ne, strigăm: Bucură-te, Izvor al vieţii vieții tuturor.

:Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruieşti dăruiești mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci, ca pe ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să strig: Bucură-te, apă izbăvitoare!Traducere alternativă <ref>[http://www.stavropoleos.ro/files/carticica_tropare%20condace_penticostar.pdf Troparele şi și condacele Penticostarului], pe siteul Mănăstirii Stavropoleos (partitură).</ref>::Apele Darului tău izvorându-le negrăit din Cel de nedeşertatnedeșertat, dăruieştedăruiește-mi mie, izvorule cel pururea curgător, de Dumnezeu cu daruri pururea dăruită, căci, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul cel mai presus de gând, te rog, rourează-mă cu darul tău, ca să strig ţieție: „Bucură-te, apă izbăvitoare!”

*[http://www.stavropoleos.ro/files/carticica_tropare%20condace_penticostar.pdf Troparele şi și condacele Penticostarului], pe siteul Mănăstirii Stavropoleos (partitură).