14.992 de modificări
Modificări
m
diacritice noi (cu virgulă)
{{Articol de calitate}}
[[ImageImagine:Macarie-corint.jpg|thumb|right|Macarie (Notara) al Corintului]]'''Macarie (Notara) al Corintului''' (gr. Μακάριος Νοταράς Επίσκοπος Κορίνθου) a fost un [[SfinţiSfinți|sfânt]] [[episcop]] al Corintului care a trăit în secolul al XVIII-lea (1731-1805). [[Călugăr]] și cărturar care a participat la curentul de înnoire monastică și duhovnicească în lumea greacă prin redescoperirea și publicarea scrierilor [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|Sfinţilor PărinţiSfinților Părinți]], a autorilor duhovnicești (părinții neptici sau filocalici) și a [[isihasm]]ului în particular, el este cunoscut mai ales pentru editarea și tipărirea, împreună cu sfântul [[Nicodim Aghioritul]], a unor importante compilații de [[spiritualitate]] ortodoxă, cum sunt ''Filocalia'' și ''Everghetinosul''.<br>
[[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[17 aprilie]].
La puțină vreme de la sosirea sa la Muntele Athos, Sfântul Macarie a participat și a luat poziție și în așa-numita "controversă a colivelor" și în discuțiile legate de deasa [[Euharistie|împărtășire cu Trupul și Sângele lui Hristos]], dispute care s-au declanșat pe la jumătatea secolului al XVIII-lea în Sfântul Munte Athos.
[[ImageImagine:Agios-makarios-corinth.jpg|thumb|left|Macarie al Corintului]]
„Controversa colivelor” se referea la săvârșirea sau nesăvârșirea [[parastas]]elor (a pomenirilor pentru cei morți) în ziua de [[duminică]], cum începuse să se facă în anumite locuri din Muntele Athos. Liderii "colivarilor" (numiți ironic în felul acesta) erau [[Cuvios|cuvioșii]] [[Atanasie din Paros]] (prăznuit la [[24 iunie]]), Iacov din Peloponez, Neofit Kavsokalivitul și Hristofor Prodromitul, care se arătaseră foarte stricți față de cei care începuseră să săvârșească parastasele Duminica, și le aduceau acuzații grave, Neofit Kavsokalivitul numindu-i: "defăimători ai [[Învierea Domnului|Învierii]]", "vorbitori de morți în zi de duminică", "idolatri", "lipsiți sau căzuți de [[har]]" și chiar "[[eretic]]i".
După 1777, sfântul Macarie al Corintului și sfântul Nicodim Aghioritul, „colivari” de a doua generație, vor lua și ei poziții concrete în aceste dispute, susținând însă o poziție mai moderată, și anume că mai potrivit este ca parastasele să se săvârșească sâmbăta, conform [[tradiție]]i Bisericii, dar fără să-i condamne pe cei care, din motive de ordin practic, săvârșesc pomenirile morților duminica.
În paralel, sfântul Macarie redactează tratatul ”Despre deasa împărtășanie”. În acest volum el face apel la [[Canoane bisericeştibisericești|canoanele Bisericii]] și la scrierile [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|Sfinților Părinți]] pentru a susține și a sublinia importanța desei împărtășiri cu Trupul și Sângele lui Hristos. O a doua ediție a acestui tratat, revăzută și completată, a făcută de sfântul Nicodim Aghioritul (1783).
Dar refuzul său de a sluji un parastas pentru patriarhul [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] la [[Mănăstirea Cutlumuş Cutlumuș (Muntele Athos)|Mănăstirea Cutlumuș]] într-o zi de duminică, îl costă un nou exil. Fiind obligat să părăsească Muntele Athos, pleacă la Chios și Patmos, unde se aflau și alți „colivari” athoniți exilați.
Cu ocazia unei noi șederi în Sfântul Munte, sfântul Macarie îi încredințează lui Nicodim editarea traducerii operelor complete ale Sfântului [[Simeon Noul Teolog]]. În introducerea la această lucrare, care conține învățături atât de profunde despre contemplație, Sfântul Nicodim precizează că asemenea cărți nu sunt făcute doar pentru călugări, ci și pentru mireni, căci toți creștinii au fost chemați să trăiască desăvârșirea [[Evanghelie]]i. Lucrarea va fi publicată la Veneția în 1790.
==Bibliografie==
*Sf. [[Nicodim Aghioritul]], "Carte foarte folositoare de suflet despre Împărtăşirea Împărtășirea continuă cu preacuratele lui Hristos Taine", în ''Împărtăşirea Împărtășirea continuă cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse'', studiu introductiv şi și traducere de diac. Ioan I. Ică jr, Deisis, Sibiu, 2006, pp. 179, 283 (publică tratatul Sf. Macarie, cu completările Sf. Nicodim, după o ediţie ediție din anul 1895).
==A se vedea și==
