5.289 de modificări
Modificări
ortografie
Sinodul, cum mai este cunoscut în general, a fost creat printr-un corp de ''Regulamente Spirituale'' emise în [[25 ianuarie]] 1721. Conform acestor regulamente, a fost înfiinţat un sinod compus din [[cler]]ici care îl înlocuia funcţional pe patriarh. Regulamantele au fost scrise, se pare, în principal de arhiepiscopul Teofan Procopovici. În 1722, sinodul a fost pus sub conducerea unui ''Şef'' laic sau ''[[Ober-Procurator]] al Sfântului Sinod'' care superviza activităţile sinodului. În timp ce noua organizare era conformă cu principiul conciliant al Bisericii Ortodoxe şi a primit acceptul patriarhiilor răsăritene, schimbarea în guvernarea Bisericii urma tradiţiile vestice aşa cum au făcut majoritatea reformelor lui Petru I în Rusia. <ref>Nicholas V. Riasanovsky, ''A History of Russia'', 3rd ed. Oxford University Press, New York, 1977, p257 ISBN 0-19-502128-2</ref>
Împăratul i-a ales personal pe membrii sinodului dintr-o listă a celor mai înalţi [[călugăr]]i şi clerici dintre cei recomandaţi de procurator. Numărul membrilor din sinod nu era fix. Sinodul era format din şapte sau opt membri permanenţi, care erau numiţi pe viaţă şi între patru şi opt membrii membri temporari.
[[Mitropolit]]ul de St. Petersburg avea, de obicei, o poziţie aparte în sinod. El avea voie doar să pună întrebări, să anunţe păreri ale sinodului şi să prezideze comisii şi comitete ale afacerilor bisericeşti. De obicei, transferul clericilor de rang înalt se făcea doar cu aprobarea sa.
