5.289 de modificări
Modificări
ortografie
Primele trei imnuri ale [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] sunt cunoscute sub numele de ''antifoane''.
După reforma liturgică din 1838, tradiţia greacă (cu excepţia [[Sfântul Munte Athos|Sfântului Munte Athos]]) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi şi [[Fericirile|Fericiri]] cu refrene scurte adresate [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] şi lui [[Iisus Hristos]]. Tradiţia rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri şi înlocuieşte antifoanle antifoanele din Psaltire şi de Binecuvântare doar la [[praznic]]ele mari sau la slujba din timpul săptămânii.
Tradiţia veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obişnuite de [[duminică]], adică primele două antifoane sunt luate din [[Psaltire]], Psalmii 102/103 (''Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul'') şi Psalmii 145/146 (''Laudă, suflete al meu, pe Domnul''). În tradiţia bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din [[tropar]]ul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiţia slavă şi românească, cel de-al treilea antifon provine din [[Fericiri]].