5.289 de modificări
Modificări
ortografie
==Acuzaţii de erezie==
După spusele lui Clement, deşi dumnezeirea lui Hristos lucrează la crearea lumii, Fiul Însuşi este neschimbător, suficient sieşi şi incapabil de suferinţă. După spusele lui Clement, acestea sunt calităţile caracteristice ale esenţei divine. Deşi Logosul este cel mai aproape de Tatăl, ale cărui puteri le reia în El Însuşi, pentru Clement atât Fiul cât şi Duhul sunt "prima putere creată şi primul creat"; ele formează cea mai înaltă treaptă pe scara fiinţelor inteligente; de asemenea, Clement distinge între Fiul-Logos şi Logos care este neschimbător şi imanent în Dumnezeu. Din cauza acestor declaraţii, mai târziu [[Fotie]] îl va acuza că "l-a degradat pe Fiul la nivelul unei creaturi." Separat de lume ca principiu al creaţiei, Logosul încă este în ea ca principiu călăuzitor. Astfel, o viaţă naturală este o viaţă în conformitate cu voinţa Logosului. De asemenea, Clement a fost acuzat de [[dochetism]] în învăţăturile sale despre [[Întrupare]]. După spusele sale, trupul lui Hristos nu avea nevoi omeneşti, aşa cum reiese din următoarele pasaje din ''Stromateis'' care îi refuzăîn refuză în mod clar lui Hristos umanitatea deplin:
:''Cât Îl priveşte pe Mântuitor, totuşi, este ridicol să presupui că acest trup cerea, ca trup, ajutorul necesar pentru întreţinerea sa. Pentru că El mânca nu de dragul trupului, care îşi avea continuitatea cu o putere sfântă, ci pentru a nu-i smintii pe alţii''
:''în prezenţa Sa se putea întâmpla să gândeşti altfel despre El, la fel cum după ceva timp cineva a bănuia că El apărea pur şi simplu ca o fantomă. El era în general liniştit; şi nici un fel de sentiment nu Îl tulbura, indiferent dacă era un sentiment plăcut sau de durere''{{ref|2}}
În schimb, Hristosul lui Clement este un doctor supranatural; El nu este supus trupului omenesc plin de durere. Vindecarea pe care El o oferă este transmiterea ''gnozei'' mântuitoare, care conduce oamenii de la păgânism către credinţă şi de la credinţă către cea mai înaltă stare de înţelepciune. Această filozofie a adevărului conţine în ea însăşi eliberarea de păcat şi realizarea virtuţilor. Aşa cum orice păcat îşi are originea în ignoranţă, tot aşa cunoaşterea lui Dumnezeu şi îndumnezeirea este urmată de prosperitate. Clement accentuează în combaterea gnosticilor libertatea oricui de a face bine (lucru pentru care el însuşi a fost numit semi-pelagian).