Modificări

'''Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale''' este o [[eparhie]] a [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] - în cadrul [[Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale|Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale]] -, cu jurisdicţie [[jurisdicție]] în: FranţaFranța, ElveţiaElveția, Belgia, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Irlanda şi și Islanda.

[[Întâistătător]]ul ei este Înaltpresfințitul [[arhiepiscop]] și [[mitropolit]] [[Iosif (Pop) al Europei Occidentale şi și Meridionale]].

Colonia românească din Viena se organizează bisericește în anul 1893, iar la [[8 ianuarie]] 1907 sfințesc o capelă pe care o pun sub jurisdicţia jurisdicția Mitropoliei Bucovinei, care le-a trimis şi și [[Preot|preoţipreoți]] pentru slujirea serviciile religioase.

„Capela Mihail Stourdza” din Baden-Baden, construită între anii 1864-1866 de prințul moldovean Mihail Sturza, are inițial caracter de fundaţie fundație privată, înălțată de fostul domn în cinstea memoriei fiului său, mort tragic la Paris în 1863 la vârsta de numai 17 ani. Abia începând cu anul 1882 capela este pusă, prin dorința ctitorului, sub jurisdicţia jurisdicția Mitropoliei Moldovei şi și Sucevei, care a și numit pe preoţii deservenţi preoții deservenți ai acestui sfânt locaşlăcaș.

Comunitatea românilor din Lipsca s-a rugat mai întâi în biserica grecească din localitate, [[mitropolit]]ul Nifon al Ungro-Vlahiei numind, la [[5 august]] 1852, pe [[ieromonah]]ul Ghenadie Ţeposu, preot slujitor la capela ortodoxă greacă din Lipsca, cu care scop l-a hirotesit [[duhovnic]] şi și [[arhimandrit]].

În anul 1858 însă, după ce românii își văd refuzat dreptul de a folosi capela grecilor, se hotărăsc să pună bazele unui locaş locaș de închinare propriu. Locaşul Locașul noii biserici a fost sfinţit sfințit la [[7 septembrie]] acelaşi același an 1858, având hramul [[Sfântul Gheorghe]].

Capela funcționează până la începutul anului 1881, când Ministerul afacerilor străine al României dispune desfiinţarea desființarea ei. <ref>Pentru mai multe detalii: http://ortodoxia.de/html/capela_ortodoxa__romana_de_la_.html </ref>

Deși avea în sânul ei în jurul a douăzeci de parohii în anii 80, Eparhia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală (ROCOR) le pierde rând pe rând după 1990, rămânând doar Biserica din Paris, care se apropie din ce în ce mai mult de Biserica-Mamă: în 1998 se eliberează canonic de sub jurisdicţia jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse în Exil, între anii 2000-2009 se află sub omoforul IPS Arhiepiscop Nathaniel al Episcopiei Ortodoxe Române în America (OCA), iar la [[10 mai]] 2009 dezbinarea încetează definitiv prin trecerea, prin vot unanim, sub omoforul Înaltpreasfințitului Arhiepiscop şi și Mitropolit Iosif al Mitropolie Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi și Meridionale (Biserica Ortodoxă Română).

În ceea ce-l privește pe episcopul Teofil, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa ședința din [[12 decembrie]] 1974, îl ridică la rangul de arhiepiscop, hotărând totodată ridicarea Episcopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală la treapta de arhiepiscopie, cu titulatura «Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală şi și Occidentală». Iar în ședința din [[13 decembrie]] 1974, Sfântul Sinod alege în postul de episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală şi și Occidentală pe P.C. arhimandrit Lucian Florea, superiorul Așezământului românesc de la Ierusalim. Instalarea oficială a lui Teofil Ionescu ca arhiepiscop pentru Europa Centrală şi și Occidentală a fost făcută la [[7 februarie]] 1975, la reşedinţa reședința sa din Paris, de către I.P.S. Teoctist, mitropolitul Olteniei. Tot atunci a fost instalat şi și P.S. Lucian Făgărăşanul Făgărășanul în postul de episcop vicar al acestei arhiepiscopii. <ref>Arhiepiscop Adrian Hrițcu, „Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală și Occidentală”, în: ''Almanahul Vestitorul'', nr.1, 1984, p.46.</ref>

:„După trei luni de la actul instalării sale, în ziua de 9 mai 1975, arhiepiscopul Teofil Ionescu a încetat din viaţă viață în vârstă de 81 de ani, după o scurtă şi și grea suferinţă suferință cardiacă. Funeraliile, slujba şi și înmormântarea au avut loc în ziua de 14 mai 1975, la cimitirul Montparnasse, alături de ctitorul bisericii române din Paris, adormitul întru Domnul arhimandritul Iosafat Snagoveanul. În vederea oficierii slujbei de înmormântare după rânduiala creştină creștină ortodoxă, pe potriva rangului său, din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a participat o delegaţie delegație alcătuită din I.P.S. Nicolae, mitropolitul Banatului, I.P.S. Antonie, mitropolitul Ardealului, atunci episcop vicar patriarhal şi și P.S. episcop vicar Lucian FăgărăşanulFăgărășanul, care preluase, din încredinţarea încredințarea Sfântului Sinod, conducerea treburilor arhiepiscopiei.” <ref>''Ibidem'', p.47.</ref>

:„Conducerea Arhiepiscopiei a fost îndeplinită de P.S. episcop vicar Lucian Făgărăşanul Făgărășanul până la 16 iulie 1980, când a fost ales episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. La aceeaşi aceeași dată, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales pe P.S. Adrian BotoşăneanulBotoșăneanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor Iașilor în postul de episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală şi și Occidentală, încredințându-i şi și conducerea Arhiepiscopiei. P.S. Adrian Botoşăneanul Botoșăneanul a cârmuit treburile eparhiei ca locţiitor locțiitor de arhiepiscop până la 16 noiembrie 1982, când Sfântul Sinod i-a acordat rangul de arhiepiscop şi și calitatea de conducător titular al Arhiepiscopiei […]”. <ref>''Ibidem''</ref>

Înaltpreasfințitul Adrian Hrițcu a condus Arhiepiscopia Europei Occidentale până la [[30 aprilie]] 1992, când se retrage din viaţa viața activă bisericească.

Astfel, în ședința sa din 22-23 ianuarie 1993 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române acordă binecuvântarea sa pentru organizarea unei noi eparhii pentru diaspora din Europa, și anume [[Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi și Europa Centrală]], desprinsă din Arhiepiscopia Europei Occidentale, care la rândul ei devine Arhiepiscopia Europei Occidentale și Meridionale.

Un an mai târziu, în şedinţa ședința Sfântului Sinod din [[12 ianuarie]] 1994, este recunoscută alegerea episcopului Serafim (Joantă) ca arhiepiscop și mitropolit al noii Mitropolii pentru Germania și Europa Centrală (ales la [[16 octombrie]] 1993), care este totodată numit locum tenens al Arhiepiscopiei Europei Occidentale și Meridionale.

La [[29 noiembrie]] 1997, Adunarea electorală a Arhiepiscopiei Europei Occidentale şi și Meridionale l-a ales Arhiepiscop pe ieromonahul Iosif Pop. A fost hirotonit la 15 martie 1998, în catedrala greacă Sfântul Ştefan din Paris, de către un sobor de 12 ierarhi în frunte cu Mitropolitul Serafim al Germaniei şi și Europei Centrale şi și cu Mitropolitul grec Ieremia al FranţeiFranței.

În jurisdicţia jurisdicția Arhiepiscopiei se aflau, la acel moment, parohiile şi comunităţile și comunitățile române din FranţaFranța, ElveţiaElveția, Spania, Portugalia, Italia, Olanda, Belgia, Anglia, Irlanda.

La [[21 octombrie]] 2001, Arhiepiscopia a fost ridicată la rang de Mitropolie, Înaltpreasfinţitul Înaltpreasfințitul arhiepiscop Iosif a primit titlul de Mitropolit. Tot la acea dată a fost hirotonit primul episcop vicar al Mitropoliei, Preasfințitul Siluan (Șpan), cu titlul de „Marsilianul” (ales în iunie 2001). Începând cu data de [[1 august]] 2004, Preasfințitul Siluan a primit sarcina pastorală, misionară, administrativă și de reprezentare a Bisericii noastre în Italia (Vicariatul Italiei).

La [[27 octombrie]] 2004, Înaltpreasfinţitul Înaltpreasfințitul Mitropolit Iosif l-a propus, iar la 3 martie 2005 Sfântul Sinod l-a ales Episcop vicar al Mitropoliei pe ieromonahul Marc Alric. Hirotonia a avut loc la [[7 mai]] 2005, în sâmbăta luminată, în Biserica "Sfinţii Sfinții Arhangheli" din Paris.

Astfel, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei ia ființă în anul 2007, ca urmare a hotărârii Adunării extraordinare a clerului din Italia de a se înfiinţa înființa Episcopia Ortodoxă Română a Italiei (Gavedo, [[8 mai]] 2007), aprobată de către Adunarea Mitropolitană (Limours, [[1 iunie]] 2007) şi și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BucureştiBucurești, [[21 iunie]] 2007). Preasfințitul episcop Siluan (Șpan) a fost ales drept unic candidat de către Colegiul electoral al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei (Paris, [[19 februarie]] 2008), iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales ca cel dintâi Episcop al Italiei (BucureştiBucurești, [[5 martie]] 2008). A fost înscăunat de către Mitropolitul Iosif la Lucca, în ziua de joi [[8 mai]] 2008.

Protosinghelul Timotei Lauran (Mănăstirea Le Vilar, Franța) va fi a fost ales episcop titular al Episcopiei Spaniei și Portugaliei în aprilie 2008.

Dacă în 1998 Arhiepiscopia Europei Occidentale și Meridionale cuprindea 30 de parohii, astăzi doar Arhiepiscopia Europei Occidentale (FranţaFranța, ElveţiaElveția, Olanda, Belgia, Regatul Unit, Irlanda, dar fără Italia, Spania și Portugalia) numără peste 100 de parohii și misiuni, precum și 10 mănăstiri și schituri.

Tinerii sunt organizați în Asociatia ''Asociația Nepsis '' <ref>Sit web: http://www.nepsis.org/</ref> (echivalentul asociațiilor ASCOR din România).

Editează revista ''Apostolia '' <ref>Sit web: http://www.apostolia.eu/</ref>, o revistă în 64 de pagini A5 color, cu apariţie apariție lunară bilingvă (română şi și franceză).

[[Categorie:Eparhii româneştiromânești]]