Modificări

|calendar= [[14 noiembrie]] şi și a doua Duminică din Postul Mare

Sfântul '''Grigorie Palama''' (Γρηγόριος Παλαμάς : 1296-1359), [[Arhiepiscop]] al Tesalonicului, a fost unul dintre cei mai profunzi şi și mai originali [[teolog]]i ai [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]] din secolul al XIV-lea. Este considerat un [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|Sfânt Părinte]] al Bisericii.

El este înscris în calendarul ortodox cu zi de [[prăznuire]] la data de [[14 noiembrie]], dar este cinstit în chip aparte în Duminica a doua a [[Postul Mare|Sfântului şi și Marelui Post]], numită şi și ''Duminica Sfântului Grigorie Palama''.

==ViaţaViața==Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a născut în anul 1296 în [[Constantinopol]]. Tatăl Sfântului Grigore a devenit un important demnitar la curtea împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328), dar murind la scurt timp după aceea, Andronic a devenit turorele copilului Grigore rămas orfan. Înzestrat cu abilităţi abilități intelectuale şi ambiţieși ambiție, Grigore a stăpânit toate subiectele de studiu care făceau parte la vremea aceea din cursul complet de educaţie educație superioară medievală. Împăratul spera ca tânărul să se îndrepte spre munca în cadrul guvernului, dar Grigore, abia împlinind 20 de ani, s-a retras în [[Muntele Athos]] în anul 1316 (după unele surse 1318) devenind [[novice]] la [[Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)|Mănăstirea Vatoped]], sub îndrumarea [[monah]]icească a Părintelui [[Nicodim de la Vatoped]] (prăznuit în [[11 iulie]]). Acolo a fost [[tundere|tuns]] şi și a pornit pe calea [[sfinţeniesfințenie]]i. Un an mai târziu, sfântul [[evanghelist]] [[Ioan Teologul]] i-a apărut în vis şi și i-a promis că-l va proteja pe calea sa duhovnicească. Mama şi și surorile lui Grigore au devenit şi și ele călugăriţecălugărițe.

După săvârşirea săvârșirea Părintelui Nicodim, Sf. Grigore a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor, iar după moartea Părintelui Nichifor, Grigore s-a transferat la [[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Marea Lavră]] a Sf. [[Atanasie Athonitul]] (prăznuit în [[5 iulie]]). Aici a slujit la trapeză şi și apoi a devenit cântăreţ cântăreț în biserică. După trei ani s-a mutat la schitul Glossia, nevoindu-se mai abitir pentru a atinge perfecţiunea perfecțiunea spirituală. De la stareţul starețul mănăstirii a învăţat meşteşugul învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii, începând cu marii pustnici ai deşertului deșertului din sec. al IV-lea, [[Evagrie Ponticul]] şi și Sf. [[Macarie Egipteanul]] (prăznuit în [[19 ianuarie]]).

Mai târziu, în sec. al XI-lea, Sf. [[Simeon Noul Teolog]] (prăznuit în [[12 martie]]) a dat indicaţii amănunţite indicații amănunțite despre activitatea mentală pentru cei care practicau rugăciunea exterioară, iar [[sfinţisfinți]]i din Athos au pus-o în aplicare. Practicarea rugăciunii minţii minții sau a inimii pentru care este nevoie de solitudine şi linişte și liniște se numeşte numește [[isihasm]] (de la grecescul "hesychia" care înseamnă calm şi linişteși liniște), iar practicanţii practicanții se numesc isihaştiisihaști.

În timpul şederii șederii sale în Glossia viitorul [[ierarh]] Gregore a fost complet absorbit de spiritul isihast acesta devenind noul său mod de viaţăviață. În anul 1326, datorită ameninţării amenințării invaziei turce, el împreună cu ceilalţi fraţi ceilalți frați ai schitului s-au retras în Tesalonic, unde a fost [[Hirotonie|hirotonit]] ca [[preot]].

Sf. Grigore a combinat îndatoririle sale preoţeşti preoțești cu viaţa viața de [[pustnic]]. Cinci zile pe săptămână le petrecea în linişte şi liniște și [[rugăciune]] iar sâmbăta şi și [[duminica]] venea în mijlocul oamenilor, slujind sfintele slujbe şi și predicând, smulgând oamenilor sentimente de iubire dar şi și multe lacrimi prin cuvintele sale. Uneori participa la întrunirile duhovniceşti duhovnicești ale tinerilor educaţi educați conduse de viitorul [[patriarh]] Isidor. După reîntoarcerea din [[Constantinopol]], Sf. Grigore a găsit un loc potrivit în care să vieţuiască viețuiască în solitudine, lângă Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat în jurul lui în timp scurt mai mulţi mulți călugări, pe care i-a îndrumat timp de cinci ani.

În anii 1330 au avut loc importante evenimente în viaţa viața Bisericii de Răsărit, în urma cărora Sf. Grigore a fost plasat printre cei mai importanţi apologeţi importanți apologeți universali ai ortodoxiei, fiind foarte renumit ca profesor al isihasmului.

Prin 1330 învăţatul învățatul călugăr Varlaam sosea în Constantinopol din Calabria, Italia. Acesta a fost autorul unor tratate de logică şi și astronomie, fiind renumit pentru calităţile calitățile sale oratorice ieşite ieșite din comun. Varlaam a primit o catedră la universitatea din capitală şi și a început să adâncească studiul scrierilor Sf. Dionisie Areopagitul (prăznuit în [[3 octombrie]]), a cărui teologie "apofatică" ("negativă", în contrast cu "katafatică" sau "pozitivă") era în mod egal apreciată atât în Bisericile de Răsărit cât şi și în cele de Apus.

La scurt timp, Varlaam a călătorit la [[Muntele Athos]], unde s-a familiarizat cu viaţa viața spirituală a isihaştilorisihaștilor. Susţinând Susținând imposibilitatea cunoaşterii esenţei cunoașterii esenței lui Dumnezeu, el a declarat că rugăciunea minţii minții era o eroare eretică. În călătoriile sale la [[Constantinopol]] şi și Tesalonic, călugărul Varlaam a intrat în dispute cu călugării, încercând să demonstreze natura materială creată a luminii din timpul Schimbării la faţă față a Mântuitorului de pe Muntele Tabor. Acesta ridiculiza învăţăturile învățăturile călugărilor despre metodele rugăciunii şi și despre lumina necreată văzută de isihaştiisihaști.

Sf. Grigore, la rugămintea călugărilor athoniţiathoniți, a răspuns prin admonestări verbale la început, dar văzând că nu au nici un rezultat, a început să aştearnă aștearnă pe hârtie argumentele sale teologice. Astfel a apărut "Triade în apărarea sfinţilor isihaştisfinților isihaști" (1338). Prin 1340 sfinţii sfinții din [[Muntele Athos]] au compilat, cu ajutorul sfântului, un răspuns general împotriva atacurilor lui Varlaam, grupat sub titlul "Tomul Aghiorit". La Sinodul din Constantinopol din 1341 ţinut ținut la Biserica Sf. Sofia, Sf. Grigore a polemizat cu Varlaam, axându-se pe ideea naturii luminii de pe Muntele Taborului. În 27 mai 1341 Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore, şi și anume că, Dumnezeu, de neatins prin esenţa esența Sa, ni se descoperă prin energiile Sale direcţionate direcționate spre lume şi și percepute de noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale şi și nici create. Ipotezele lui Varlaam au fost condamnate ca erezii, acesta fiind anatemizat şi și izgonit în Calabria.

Dar disputele dintre Palamiţi şi Varlaamiţi Palamiți și Varlaamiți erau departe de a se fi încheiat. Acestora din urmă li s-au alăturat discipolul lui Varlaam, călugărul bulgar Akyndinos, precum şi și Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347); împăratul Andronicus III Paleologul (1328-1341) înclina şi și el spre punctul lor de vedere. Akyndinos, al cărui nume însemna "cel care nu face rău", de fapt a cauzat un mare rău prin învăţăturile învățăturile sale eretice. Akyndinos a scris o serie de mici tratate în care îi denunţa denunța Sf. Grigore şi și pe călugării athoniţi athoniți drept provocatori de tulburări în cadrul Bisericii. La rândul său, sfântul a scris un răspuns detaliat în care demonta erorile lui Akyndinos. Însă patriarhul îl susţinea susținea pe Akyndinos şi și l-a numit pe Sf. Grigore vinovat de toate tulburările din cadrul Bisericii. În 1344 l-a închis în temniţă temniță timp de patru ani. În 1347, când Ioan al XIV-lea a fost înlocuit de Isidor (1347-1349), Sf. Grigore a fost eliberat şi și numit [[Arhiepiscop]] al Tesalonicului.

În 1351 Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învăţăturilor învățăturilor sale, însă poporul nu l-a acceptat uşor ușor pe Sf. Grigore, astfel încât el a trebuit să se mute dintr-un loc în altul. Într-una din călătoriile sale la Constantinopol pe o corabie bizantină, a căzut în mâinile turcilor. Chiar în captivitate, Sf. Grigore a predicat atât prizonierilor creştini creștini cât şi și răpitorilor săi musulmani. Hagarenii au fost uimiţi uimiți de înţelepciunea înțelepciunea cuvântului său, dar musulmanii nu au putut suporta acestea şi și l-au bătut, ba chiar l-ar fi omorât cu plăcere dacă n-ar fi nădăjduit într-o răscumpărare mare. La un an, Sf. Grigore a fost răscumpărat şi și s-a întors la Tesalonic.

Sf. Grigore a făcut multe minuni în cei trei ani dinaintea morţii morții sale, vindecând mulţi mulți bolnavi. În ajunul morţii morții sale, Sf. [[Ioan Gură de Aur]] i-a apărut într-o viziune, adresându-i cuvintele: "Spre înălţimiînălțimi! Spre înălţimiînălțimi!" Sf. Grigore Palama a adormit întru Domnul în [[14 noiembrie]] 1359.

Pentru lupta dusă contra ereticilor şi și pentru teologia sa profundă, contemporanii l-au cinstit pe Grigorie Palama ca pe un "al doilea Atanasie" (referirea este la Sfântul [[Atanasie cel Mare]]). La câţiva câțiva ani după moartea lui, în anul 1386, a fost proclamat sfânt de către un sinod în Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376) - care a scris viaţa viața sfântului şi și slujbele adresate acestuia -, iar pomenirea lui se face în chip aparte în a doua Duminică din [[Postul Mare]], ca o prelungire a sărbătorii triumfului Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor.

:Luminător al dreptei credinţecredințe, sprijinul Bisericii şi învăţătoruleși învățătorule, podoaba monahilor, apărătorule cel nebiruit al teologilor; făcătorule de minuni, Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururea să se mântuiască sufletele noastre.

:Pe tine, organul înţelepciunii înțelepciunii cel sfinţit şi sfințit și dumnezeiesc, trâmbiţa trâmbița cuvântării de Dumnezeu cea strălucită, cu un glas te lăudăm, Grigorie, de Dumnezeu grăitorule. Ci, cel ce stai ca o minte înaintea Minţii Minții celei dintâi, către Dânsul îndreptează mintea noastră, Părinte Grigorie, ca să strigăm: Bucură-te, propovăduitorule al harului.

*Pr. Prof. Dr. [[Dumitru Stăniloae]], ''Viaţa şi învăţătura Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama'', Editura Scripta, BucureştiBucurești, 1992