Modificări

Sfânta şi și drept-credincioasa '''Teodora a II-a''' a fost împărăteasă a Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 842 şi și 855, fiind soţia soția împăratului [[Teofil Iconoclastul]] și mama viitorului împărat Mihail al III-lea ''Methusos''.

A susţinut susținut fervent cultul [[icoană|icoanelor]] și după moartea soțului ei a restabilit cultul icoanelor în Imperiul Roman de Răsărit. După moarte a fost canonizată de către [[Biserica Ortodoxă]], fiind [[prăznuire|prăznuită]] pe [[11 februarie]].

==ViaţaViața==

Pe plan religios, Teodora a fost o iconodulă convinsă, persecutându-i pe inconoclaști și pe paulicieni. Teodora era soţia soția împăratului Teofil, „''sfărâmătorul de icoane''”, dar ea nu era, ca bărbatul ei, eretică, ci ortodoxă. Teofil îl izgonise pe Sf. Metodie, [[patriarh]]ul [[Constantinopol]]ului şi și în locul lui îl numise pe un oarecare Ioan Lecanomatul, şi și arsese sfintele icoane. Dar Teodora, cu toate că pe faţă față nu cuteza să se închine sfintelor icoane, le avea totuşi totuși ascunse în camera ei de taină, şi și în toate nopţile nopțile făcea rugăciuni către Dumnezeu ca să-I fie milă şi și să se îndure de ortodocşiortodocși. Ea a născut un fiu, Mihail, pe care l-a învăţat credinţa învățat credința ortodoxă. După moartea soţului soțului ei, l-a rechemat din exil pe Sf. [[Metodie I de Constantinopol|Metodie]] şi și a adunat sfântul sinod, care a anatemizat pe sfărâmătorii de icoane, pe Ioan l-a scos din scaun şi și a readus în Biserică sfintele icoane.

În perioada anterioară accederii Teodorei la tronul imperial, viaţa viața religioasă din Imperiul Roman de Răsărit (bizantin) era în continuare zguduită de criza provocată de [[iconoclasm]]. Aşa Așa cum se cunoaştecunoaște, prin edictul imperial dat în anul 730, împăratul Leon al III-lea ''Isaurul'' interzisese folosirea icoanelor lui [[Iisus Hristos|Hristos]], ale [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și ale tuturor [[sfinți]]lor și poruncise distrugerea acestora.

În anul 787, [[Irina Împărăteasa|dreptcredincioasa împărăteasă Irina]] convocase [[Sinodul VII Ecumenic|Sinodul al VII-lea ecumenic]], cel care a restabilit cultul icoanelor. Sinodul s-a întrunit la Niceea, în Asia Mică (motiv pentru care mai este cunoscut şi și sub numele de ''Sinodul al doilea de la Niceea''), între [[24 septembrie]] şi și [[13 octombrie]] 787. La acest sinod ecumenic au participat 350 de episcopi ortodocşiortodocși, lucrările fiind prezidate de sfântul [[Tarasie al Constantinopolului|Tarasie]], [[patriarh]] al Constantinopolului la acea vreme. La aceşti acești 350 de Sfinţi Părinţi Sfinți Părinți s-au mai alăturat până la sfârşitul sfârșitul sinodului alţi alți 17 [[ierarh]]i, care au abjurat erezia iconoclastă.

Din păcate, după nu mult timp, mai exact în anul 813, împăratul Leon al V-lea a inițiat o a doua perioadă iconoclastă, de-a lungul căreia legislația iconoclastă pare să fi fost aplicată mai puțin riguros, întrucât au avut loc mai puține [[mucenic|martirizări]] și distrugeri de icoane. Lui Leon i-au urmat Mihail al II-lea, apoi Teofil, fiul acestuia. Teofil a murit, lăsând-o ca regentă a fiului său minor Mihail al III-lea pe împărăteasa Teodora a II-a, care era iconodulă. Ca și Irina Împărăteasa în urmă cu 50 de ani, Teodora i-a mobilizat pe iconoduli, a convocat un sinod în anul 843 şi și a proclamat reinstaurarea cultului icoanelor. De atunci, în prima duminică a [[Postul Mare|Postului Mare]] se sărbătorește [[Duminica Ortodoxiei]].

==A se vedea şiși==

titlu=[[Listă a Împăraţilor Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|

[[Categorie:SfinţiSfinți]]