În tradiţia ortodoxă, '''omilia''' sau '''predica''' este o parte esenţială a [[Sfânta Liturghie|Liturghiei Euharistice]] şi face parte din caracterul sacramental al Liturghiei.
În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu prin pericopa Sfintei [[Evanghelie|Evanghelii]] se spune o predică liturgică. Predica este ţinută, de obicei, de cel care slujeşte, dar poate cădea şi în sarcina unui [[preot]] co-slujitor sau a unui [[diacon]], însă niciodată nu este încredinţată unui [[laic]]. Când slujeşte un [[episcop]], predica se ţine la sfârşiteste ținută de acesta.
De obicei, predica prezintă şi explică conţinutul citirilor acea zi sau uneori ale [[Sărbătoare|sărbătorii]] respective sau poate fi despre [[Sfânt]]ul zilei.
Unele predici au devenit parte din [[Sfânta Tradiţie]] a [[Eclesiologie|Bisericii]] aşa cum sunt ''[[Omiliile Pascale]]'' ale Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], citite la sfârşitul [[Utrenia|Utreniei]] de [[Sfintele Paşti]].
În zilele noastre, predica este adesea ținută la sfârșitul Sfintei Liturghii.