14.992 de modificări
Modificări
m
Între 1711/1716 şi 1821, unii Unii dintre fanarioţi au fost numiţi domnitori (voievozi) ai Ţărilor Române, într-o perioadă care a durat mai mult de un secol: în Moldova între 1711-1821 şi Valahiaîn Tara Românească între 1716-1821. La acestea această demnitate accedeau de obicei foştii dragomani. Această perioadă este cunoscută în istoria României ca '''epoca fanariotă/epoca domniilor fanariote'''.
precizare
Unii dintre membrii acestor familii, care dobândiseră o mare influenţă politică şi adunaseră averi considerabile în cursul secolului al XVII-lea au ocupat funcţii administrative foarte importante în Imperiul Otoman. Din 1669 până la 1821, fanarioţii au slujit ca ''dragomani'' (translatori) ai Sublimei Porţi în relaţia sa cu ambasadele străine. Alături de demnitarii Bisericii şi de funcţionarii locali din provincii, aristocraţia fanariotă s-a aflat la conducerea ''milletului'' grecesc (populaţia ortodoxă a Imperiului Otoman) în timpul dominaţiei otomane până la izbucnirea războiului de independenţă al Greciei (1821). În timpul acestui război, fanarioţii au jucat un rol de primă importanţă şi au influenţat deciziile Adunării Naţionale greceşti, corpul reprezentativ al revoluţionarilor, convocat în şase şedinţe între 1821 şi 1829.
==Creşterea influenţei greceşti în Imperiul Otoman==
