Excepţia din Epistola către Efeseni (4, 8) unde se face referire la darea harismelor comportă două particularităţi care sunt strâns unite între ele. În primul rând Sfântul Pavel nu foloseşte nici cuvântul harisma, dar nici pe cel de daruri, ci pe cel de do,mata care are semnificaţia tot de „daruri”. Această întrebuinţare nu este intenţionată ci forţată, şi de aici este al doilea sens, deoarece acest text este un citat din Psalmul 68, 18 care este preluat pur şi simplu. Din contextul general al pericopei se poate trage concluzia că aceste daruri nu fac referire doar la darurile amintite două versete mai departe, ci la daruri în general.

Încă de la început s-a impus forma de plural "harisme" ca daruri duhovniceşti/daruri ale Duhului/daruri speciale, care sunt însoţite de anumite puteri minunate în manifestarea lor exterioară (I Corinteni 1, 7; 12, 4, 9, 28, 30, 31; Romani 12, 6). Caracterul lor extraordinar a fascinat şi încă mai fascinează credincioşii, de aceea încă de timpuriu s-a simţit nevoia unei lămuriri a ceea ce înseamnă o harismă şi care este scopul ei final. Cu toate că suntem îndemnaţi să râvnim după harisme (I Corinteni 12, 31; 14, 1), acestea sunt totuşi un dar exclusiv al Duhului (I Corinteni 12, 11) şi nu rodul propriei noastre munci. În acest context trebuie precizat că harismele au o accentuată dimensiune comunitară , iar dacă aceasta este neglijată, ele nu îşi mai găsesc finalitatea pentru care au fost dăruite. Harismele nu trebuie confundate cu talentele sau înzestrările naturale, însă nici rupte total de acestea. Dumnezeu revarsă darul Său peste un om care se află pe calea desăvârşirii şi care a fost înzestrat natural cu anumite aptitudini , dar nu este exclus omul simplu, care în urma primirii harului va progresa (unii apostoli aveau aptitudini deja formate, alţii erau simpli oameni, dar toţi au progresat). Deosebirea fundamentală dintre harisme şi talente constă în faptul că cele dintâi au un caracter comunitar şi sunt folosite în slujba Bisericii, iar cele din urmă pot să aibă numai un caracter personal şi folosite chiar contra Bisericii.