14.992 de modificări
Modificări
m
→Origini
Primele semne au apărut încă de la [[Sinodul II Ecumenic]], care s-a ținut la Constantinopol în anul 381 d.Hr. Un aspect controversat al acestui [[sinod]] a fost dat de Canonul III adoptat atunci, care plasa [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolul]] ca al doilea scaun episcopal în cinstire între cele tradiționale. Atât [[Biserica Romei|Roma]], cât și [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] au privit acest canon cu suspiciune, ambele Biserici temându-se de un joc de putere din partea Constantinopolului. În timp ce Constantinopolul se baza în solicitarea unei poziții mai înalte pe argumentul că era „Noua Romă”, Episcopul Romei considera că el, ca succesor al [[Sfântul Petru|Sfântului Petru]], primul dintre apostoli, trebuia să aibă întâietate.
Dezbinarea Imperiului Roman a contribuit și ea la dezbinarea din sânul Bisericii. [[Teodosie I|Teodosie cel Mare]], care a murit în 395, a fost ultimul împărat care a domnit peste un [[Imperiul Roman|Imperiu Roman]] unit; după moartea sa, teritoriul a fost împărțit în două jumătăți, răsăriteană și apuseană, fiecare având propriul împărat. La sfârșitul secolului al V-lea, [[Imperiul Roman de Apus]] se dezintegrase sub presiunea triburilor germanice, în timp ce [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiul Roman de Răsărit (bizantin)]] se bucura de o relativă stabilitate. Astfel, unitatea politică a Imperiului Roman a fost prima care a cedat; în timp, acest fapt și-a pus amprenta și asupra unității religioase.
==Schisma==
