Meletie s-a născut în Melitene, Armenia Mică, regiune care astăzi se află (în partea de nord-est a Turcieide astăzi), din părinţi nobili și înstăriţi. Se pare că Melentie Meletie a început o viaţă ascetică încă din tinereţe. A fost episcop al Sebastiei(Sevastiei), capitala ''Armeniei Prima '' de prin anul 358 dar nu a rămas acolo multă vreme, întrucât predecesorul său, care fusese destituit, Eustaţie al Sebastiei, fusese un avocat niceean puternic şi foarte popular.

În anii următori [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Biserica Antiohiei]] era sfâşiată din cauza disputelor dintre şi din interiorul diverselor [[Arianism|secte ariene]] şi cu Biserica ortodoxă , al cărui cărei [[scaun]] episcopal era adesea preluat de către arieni. În 360, când [[Eudoxie al Antiohiei]], un arian, a devenit episcop al Constantinopolului, succesiunea la scaunul episcopal a fost redeschisă. Meletie, care fusese un prieten apropriat al lui [[Acachie de Cezareea]], un semi-arian (el și adepții săi respingeau atât termenul de ''homoousion'' - „de o fiinţă” cu Tatăl - cât și termenul de ''homoiousion'' - „de o fiinţă asemănătoare” cu Tatăl - din [[Crez]]). Alegerea sa s-a datorat aparent promisiunilor făcute de Meletie ambelor părţi , astfel încât fiecare dintre ele, atât partea ortodoxă cât şi partea ariană a au crezut că Meletie este era de partea lor.

Meletie considera probabil că adevărul se află în dinstincţii delicate, şi totuşi, formularea sa era atât de neclară încât pană astăzi este greu de definit. Din punct de vedere dogmatic , nu era nici niceean, nici arian, ori anomean, homoiousian, homoian sau neo-niceean, rămânând în afara oricărei clasificări rigide. La un moment dat, când oamenii obosiseră din cauza disputelor interminabile, temperamentul blând a al lui Meletie pare să fi arătat întruchipeze promisiunea unei păci mult aşteptate.

Melentie Meletie nu avea temperamentul lui [[Atanasieal Alexandriei|Atanasie]]. Calităţile sale erau Avea calităţi autentice, : ducea o viaţă caracterizată de simplitate, moralitate şi pioşenie sinceră. Când a intrat în Antiohia, a început încercat să pună capăt diferitelor abuzuri, nestârnind duşmănie prin evitarea tuturor problemelor din partea nimănui, pentru că evita toate problemele aflate în discuţie.

Ca să-i forţeze mâna, împăratul [[Constanţiu al II-lea]], un arian convins, a convocat episcopii în vederea unei reuniuni în care o întrunire a episcopilor pentru a-i cere lui Meletie să se îşi explicepoziţia. Într-o prezentare ce expunere în care a evitat limbajul "tehnic " şi discuţia fără rost, Meletie a concluzionat conchis pe scurt întinzând trei degete şi apoi strângând două şi spunând „Trei persoane Persoane sunt concepute în minte , dar este ca şi când ne adresăm numai uneia” şi astfel şi-a stabilit mărturisirea ortodoxă. Prin această mărturisire de credinţă , Meletie a dat o lovitură puternică arienilor.

Constanţiu şi arienii şi-au luat repede revanşa. În anul 361, Constanţiu l-a exilat pe Melentie Meletie în Armenia natală , după ce acesta ocupase scaunul episcopal pentru vreme de mai puţin de o lună. Odată cu exilul său După exilarea sa, viaţa religioasă din Antiohia a devenit haotică. Bisericile erau în cea mai mare a lor parte în mâinile arienilor. Arienii l-au pus pe Euzoius episcop al Antiohieipe Euzois, cel care mai devreme fusese destituit depus din treaptă şi exclus din biserică împreună cu ereticul [[Arie]] de către sfântul [[Alexandru al Alexandriei]]. Ortodocşii erau împărţiţi între susţinătorii lui Eustație, conduşi de PaulinusPaulin, şi cei ai lui Meletie, conduşi de Flavius Flaviu şi DiodorusDiodor. Această [[schismă]] s-a prelungit până în anul 415.

Mai târziu, în noiembrie 361, împăratul Constanţiu al II-lea a murit subit şi a fost urmat de către [[Iulian Apostatul]], care a abrogat imediat decretele de exilare. În anul următor, Meletie s-a întors în Antiohia, dar într-o atmosferă de schismă cu susţinătorii lui Eustație , care nu-l recunoştea recunoşteau pe Meletie, întrucât considera considerau că alegerea lui se datorase sprijinului arienilor. Înstrăinarea celor două facţiuni s-a datorat ajutorului venit de la arieni. O altă înstrăinare a avut loc când agravat: încercările de mediere ale lui Eusebiu din de Vercelli s-au dovedit zadarnice, iar eustatienii l-au fost respinse prin consacrarea lui Paulinus ales ca episcop al Antiohiei pe Paulin, care a fost hirotonit episcop de către Lucifer, Episcop episcop de Cagliari.

Astfel Meletie a devenit liderul unuia dintre cele trei grupuri grupări din Antiohia care a acceptat acceptau [[Crezul de la Niceea]]. În anul 365 , împăratul [[Valens]] l-a exilat din nou pe Meletie din nou, în Armenia. Data întoarcerii sale în scaun este nesigură deşi ; este posibil ca el să se fi reîntors în Antiohia în 367.

Între 360 și 370, sprijinul pentru susţinerea mărturisirii ortodoxe a lui numărul celor care afirmau că Meletie era ortodox a crescut, întrucât sporit odată cu numărul episcopilor care-l susţineau a devenit mai mare. În 370, Sf. [[Vasile cel Mare]] a devenit episcop al [[Cezareea Capadociei|Cezareei Capadociei]] şi un puternic susţinător al lui Meletie. Perioada anilor Anii 370 a devenit au fost o perioadă de lungi negocieri de la distanţă între grupările nicenieneniceene. Odată cu urcarea lui Gratian pe tronul imperial, pacea în Biserică a fost restabilită. La sfârşitul anului 378, Meletie a fost repus în drepturi în Antiohia, iar episcopii exilaţi au fost rechemaţi pe scaunele episcopale.

În 379, împăratul [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I ''cel Mare'']] ajunge pe tronul [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]]. Ortodox niceean foarte zelos, Teodosie îl expulzează pe episcopul arian de Constantinopol, [[Demofil al Constantinopolului|Demofil]], şi îl repune pe Meletie ca episcop al Antiohieipe în scaunul său din Antiohia. În octombrie 379, în Antiohia, Meletie a prezidat un sinod (conciliu) de episcopi în Antiohia al episcopilor convocat pentru a asigura restaurarea proclama restabilirea ortodoxiei în Răsărit. În mai 381, Meletie şi împăratul Teodosie I s-au reunit întâlnit la ceea ce avea să devină [[Sinodul II Ecumenic|al doilea Sinod Ecumenic din Constantinopol]] pentru a aduce , sinod menit să aducă pacea în biserica dezbinată. Sinodul, prezidat de către Meletie, s-a deschis prin alegerea lui [[Grigorie Teologul]] ca episcop al [[Constantinopol]]ului, care mai apoi . Acesta a fost înscăunat de sfântul Meletie însuşi, înainte să se continue iar ulterior au continuat discuţiile care au dus la confirmarea Crezului Niceean. În timpul acestor sesiuni sinodale din anul 381, Meletie a murit subit.

Funeraliile pentru sfântul sfântului Meletie s-au ţinut în biserica Apostolilor Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, după care trupul lui a fost dus în Antiohia pentru un al doilea serviciu funerar, înainte unde s-a ţinut o a doua slujbă de pomenire, după care Meletie a fi aşezat fost înmormântat alături de predecesorul său, Sf. [[Vavila al Antiohiei]].

Pentru bunătatea cea desăvârşită şi dragostea curată ce avea către Hristos, sfântul Meletie, era foarte iubit de mulţi. Astfel chiar de la începutul activităţii sale, când intra în cetate, în ziua hirotoniei sale, mânaţi fiind oamenii de dragostea ce aveau către dânsul, îl chemau pe la casele lor, socotind că acestea se vor sfinţi chiar şi numai prin intrarea lui. Dar nici nu împlinise treizeci de zile în cetate, că a şi fost izgonit de către vrăjmaşii adevărului, care cu îngăduinţa lui Dumnezeu au înduplecat pe împărat la aceasta. Iar după această izgonire, întorcându-se, a stat mai bine de doi ani la Constantinopol. Şi iarăşi în urma unor scrisori împărăteşti a fost poftit să meargă tocmai în Tracia. Acolo s-au adunat şi alţi episcopi din multe părţi ale lumii, chemaţi fiind şi ei cu scrisori împărăteşti, că începeau Bisericile lui Dumnezeu să dobândească pacea şi liniştea, mântuindu-se de iarna cea îndelungată a prigoanei. Atunci deci, arătându-se acolo marele Meletie, care era cinstit în chip deosebit de toţi, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, adormind în pace, în pământ străin. Pe acest fericit şi dumnezeiescul [[Ioan Gură de Aur]] şi [[Grigorie al Nissei]], l-au cinstit cu cuvinte de laudă.