Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.649 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
==Începutul Postului==
Din punct de vedere liturgic, Lunea curată – şi implicit Postul Mare – începe în noaptea de duminică, la o slujbă aparte, numită [[Duminica Izgonirii lui Adam din Rai|Vecernia Iertării]], unde toţi cei prezenţi îşi cer iertare unul altuia, cu smerenie, pentru a putea începe postul cu conştiinţa curată, cu iertare, şi cu reînnoită dragoste duhovnicească unii pentru alţii.<ref>Potrivit practicii [[Vechiul Testament|vetero-testamentare]], ziua liturgică a creştinilor ortodocşi începe seara, la asfinţit ([[Cartea Facerii|Facerea]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=1#5 1, 5]).</ref>
Prima săptămână din Postul Mare în întregime este numită frecvent "Săptămâna curată". În această săptămână, creştinii participă la slujbele de seară, când se citeşte [[Canonul cel Mare|Canonul]] Sf. [[Andrei Criteanul]], merg la [[Spovedanie]] şi obişnuiesc să facă curăţenia de primăvară (dacă nu este deja făcută înainte de începutul postului. În Lunea curată, mulţi creştini ţin post negru, post ce se poate prelungi marţi şi miercuri sau chiar întreaga săptămână, după puterile fiecăruia, sau mănâncă doar seara mâncare „[[xerofagie|uscată]]”, negătită şi fără ulei (fructe, nuci, halva, pâine şi miere).
Tema teologică a Lunii curate este dată de citirea din [[Vechiul Testament]] care se citeşte la [[Ceasul al VI-lea]] din această zi (Isaia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=1 1, 1-20]) şi care proclamă: <blockquote>''spălaţi-vă, curăţiţi-vă. Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată! Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face. '' (Is.1, 15-18).</blockquote>
Astfel, Lunea curată este un dublu început: începutul pocăinţei pentru păcatele trecute, dar şi ziua părăsirii lor şi a întoarcerii spre Dumnezeu, motif motiv de a primi această zi şi ca pe o zi plină de bucurie şi speranţă. ==Vecernia iertării==Postul<ref>Textul acestui capitol este o adaptare după: Alexander Schmemann, ''Postul cel Mare''.</ref> Paştelui începe, de fapt, de la [[Vecernia]] din [[Duminica Izgonirii lui Adam din Rai|Duminica Iertării]], numită Vecernia Iertării. Această slujbă unică, atât de adâncă şi frumoasă, lipseşte din atât de multe biserici ale noastre. Totuşi nimic nu destăinuie mai bine „tonalitatea" Postului Mare în [[Biserica Ortodoxă]]; nicăieri nu se manifestă mai bine chemarea sa profundă către om. Slujba începe cu o vecernie solemnă, cu slujitori îmbrăcaţi în [[veşminte]] luminoase. [[Stihiră|Stihirile]] care urmează [[Psalm]]ului „Doamne strigat-am către Tine..." anunţă venirea Paştelui şi,dincolo de Post, apropierea Paştelui! :„Vremea postului să o începem luminat,:supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti.:Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. :Să postim precum de bucate aşa şi de toată patima,:desfătându-ne cu bunătăţile Duhului.:Întru care petrecând cu dragoste, :să ne învrednicim toţi a vedea prea cinstita patimă a lui Hristos-Dumnezeu şi Sfintele Paşti,:duhovniceşte bucurându-ne". Urmează, apoi, [[Vohod]]ul cu cântarea: „[[Lumină lină]] a Sfintei slave". [[Preot]]ul slujitor înaintează către „locul cel înalt" din spatele [[altar]]ului pentru a vesti [[Prochimen]]ul de seară, careîntotdeauna anunţă sfârşitul unei zile şi începutul alteia. Prochimenul cel Mare al acestei zile vesteşte începutul Postului: :„Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta;:Când mă necăjesc degrab mă auzi;:Ia aminte spre sulfetul meu,:şi-l mântuieşte pre el." Ascultă melodia unică a acestui [[stih]] — această strigare care dintr-o dată umple biserica: „când mă necăjesc degrab mă auzi" — şi vei înţelege acest moment de început al Postului Mare: tainica întrepătrundere dintre deznădejde şi nădejde, dintre întuneric şi lumină. Toată pregătirea se apropie acum de sfârşit. Stau în faţa lui Dumnezeu, în faţa slavei şi a frumuseţii [[Împărăţia lui Dumnezeu|împărăţiei Sale]]. Realizez că aparţin acesteia, că nu am alt cămin, nici o altă bucurie, nici un alt ţel; realizez, de asemenea, că sunt exilat din acest cămin în întunericul şi tristeţea păcatului, „când mă necăjesc!". Iar în cele din urmă îmi dau seama că numai Dumnezeu mă poate ajuta în această durere, că numai El poate „griji de sufletul meu". Pocăinţa este, mai presus de orice, ochemare disperată către acel ajutor divin. Repetăm de cinci ori Prochimenul şi iată că Postul a sosit! Veşmintele luminate sunt puse deoparte; luminile sunt stinse. Când preotul slujitor rosteşte cererile pentru ectenia de seară, strana răspunde cu ceea ce se consideră a fi „cheia Postului". Se citeşte pentru prima oară [[Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul|rugăciunea de post a Sfântului Efrem Sirul]], însoţită de [[Metanie|metanii]]. La sfârşitul slujbei credincioşii se apropie de preot, cerând unii altora iertare<ref>Acest ritual nu este menționat ca atare în toate edițiile Triodului, dar el perpetuează o tradiție monastică foarte veche, care este descrisă în multe texte monastice, între care Viața sfintei Maria Egipteanca.</ref>. În timp ce ei săvârşesc acest ritual de împăcare, pentru că Postul Mare începe prin aceste mişcări ce exprimă dragostea, reuniunea, frăţia, strana intonează cântările pascale. Vom rătăci patruzeci de zile prin deşertul Postului, dar la capăt străluceşte deja lumina Paştelui, lumina împărăţiei lui Dumnezeu.
==Zi de bucurie==
==A se vedea şi==
*[[Duminica Izgonirii lui Adam din Rai|Duminica IertâriiIertării]]
*[[Postul Mare]]
*[[Triod]]
