'''Asceza''' este practica abţinerii (controlul [[patimă|patimilor]] unei persoane şi a instinctelor de bază) pentru intrarea în [[Împărăţia Cerurilor]]. Practica ascezei este adesea asociată în exclusiv cu [[monahism]]ul, cu toate că toţi credincioşii sunt datori să practice forme mai uşoare de asceză prin regimul practica Bisericii de [[rugăciune]], [[post]], [[priveghere]] şi pocăinţă.
Cuvântul "asceză" vine din rădăcina greacă ἀσκητικός, care îşi trage forma din verbul ἀσκέω, ceea ce înseamnă "eu antrenez, instruiesc." [[Apostolul Pavel]] aseamănă viaţa creştinilor de rugăciune şi pocăinţă cu antrenamentul pentru diverse evenimente sportive (1 Cor. 9:24-27; 2 Tim. 4:7). De aceea, metodele de asceză nu trebuie folosite pentru ele însăşi, ci ca mijloace care duc la [[mântuire]], "premiul" pe care Apostolul îl menţionează în I Corinteni.
Unele forme de asceză sunt mai austere decât altele - chiar apărând ca fiind nesănătoase -, de exemplu :*[[Stâlpnic|stâlpismulstâlpnic]], în ii - asceții care ascetul stă stau în vârful unui stâlp foarte înalt sau copac pentru o perioadă lungă de timp.*păscătorii - asceții care se hrăneau doar cu cele ce cresc din pământ*zăvorâții - asceții care se zideau pe iei înșiși într-o încăpere sau [[chilie]]*[[Nebun pentru Hristos|nebunii pentru Hristos]]*asceți care au trăit complet izolați în locuri pustii, uneori goi, doar în compania animalelor sălbatice