În anii următoriiurmători, după Sinodul de la Niceea, Biserica Antiohiei a fost sfâşiată din cauza disputelor dintre şi din interiorul diverselor secte ariene şi Biserica ortodoxă al cărui [[scaun]] episcopal era adesea preluat de către arieni. În 360, când Eudoxie, un arian, a devenit episcop al Constantinopolului, succesiunea la scaunul episcopal a fost redeschisă. Melentie, care fusese un prieten apropriat al lui Acacius, un semi-arian, adept al sectei Homoeane, a fost ales episcop al Antiohiei. Alegerea sa s-a datorat aparent promisiunilor făcute de Meletie ambelor părţi astfel încât fiecare dintre ele, atât partea ortodoxă cât şi partea ariană a crezut că Meletie este de partea lor.

Meletie considera probabil că adevărul se află în dinstincţii delicate, şi totuşi, formularea sa era atât de neclară încât pană astăzi este greu de definit. Din punct de vedere dogmatic nu era nici niceean, nici arian, ori anomean, homoiousian, homoian sau neo-niceean, rămânând în afara oricărei clasificări rigide. La un moment dat, când oamenii obosiseră din cauza disputelor interminabile, temperamentul blând a lui Meletie pare să fi arătat promisiunea unei păcii păci mult aşteptate.