5.289 de modificări
Modificări
mici corecturi
*1926: Păr. Sofronie ajunge în Athos şi intră în [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|Mănăstirea rusă a Sf. Panteleimon]], dorind să înveţe cum să se roage şi cum să aibe o atitudine dreaptă faţă de Dumnezeu.
*1930: Păr. Sofronie este hirotonit [[diacon]] de către Sf. [[Nicolae (Velimirovici)|Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jicei]]. Devine ucenic al Sf. [[Siluan Athonitul]], care a avut cea mai mare înrâurire asupra Păr. Sofronie. Deşi Sf. Siluan nu avea o teologie sistematizată formal, teologia sa trăită l-a învăţat pe Păr. Sofronie tomuri întregi, care vor fi mai apoi sistematizate de Păr. Sofronie.
*1932-46: Păr. Sofronie poartă o corespondenţă cu Pr. David Balfour, un romano-catolic ce se convertise la Ortodoxie. Aceste scrisori dezvăluie cunoştinţele Păr. Sofronie în mulţi Părinţi ai Bisericii şi îl silesc să îşi articuleze gândirea theologicăteologică, dovedind deosebirile dintre gândirea Apuseană apuseană şi cea Răsăriteanărăsăriteană. Gândirea ulterioară a Păr. Sofronie va dezvolta aceleaşi subiecte abordate în această corespondenţă.
*1938: Adormirea Sf. Siluan ([[24 septembrie]]). Urmând poveţelor Sfântului Siluan, Stareţul Sofronie părăseşte mănăstirea şi se duce să vieţuiască în pustia athonită; pentru început la Karulia, apoi într-o peşteră de lângă Mănăstirea Sf. Pavel.
:Al Doilea Război Mondial a fost o vreme de rugăciune atât de puternică, încât sănătatea Păr. Sofronie a şubrezit, învăţându-l interdependenţa întregii omeniri.
:Facultatea Sf. Serghie îi îngăduie Stareţului Sofronie să participe la toate cursurile, potrivit nevoilor sale; însă, la sosire, acest lucru este împiedicat de stăruinţele facultăţii asupra Stareţului Sofronie de a-l face să tăgăduiască, fie şi prin tăcere, existenţa harului în [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]], lucru pe care refuză să-l facă.
:Stareţul Sofronie se stabileşte la Casa Rusească, un azil de bătrâni din St. Genevieve-des-Bois, ajuntându-l pe preotul de acolo şi fiind duhovnic. Suferă o operaţie majoră de ulcer la stomac.
*1948: Stareţul Sofronie publică o primă ediţie şapirografiată a ''Stareţului Siluan''. În ea, Stareţul Sofronie trasează principiile theologiei teologiei Sf. Siluan, şi explică multe concepte fundamentale (rugăciunea pentru lumea întreagă, părăsirea de Dumnezeu şi ideea legăturii existente între toţi oamenii).
*1950: Stareţul Sofronie lucrează împreună cu [[Vladimir Lossky|Vladimir Losski]] la ''Messager de l’Exarchat du Patriarche Russe en Europe Occidentale'' până în 1957. Losski îi influenţează gândirea Stareţului Sofronie asupra multor probleme contemporane şi completează lucrările Stareţului Sofronie asupra teologiei Treimice şi aplicarea ei la Biserică şi omenire; Losski, însă, nu vorbea despre o fire omenească îndumnezeită, nici despre conceptul părăsirii de Dumnezeu într-un mod pozitiv, aşa cum a făcut-o Stareţul Sofronie.
*1952: Stareţul Sofronie publică o a doua ediţie a ''Stareţului Siluan''. Această carte i-a făcut vestiţi pe Sfântul Siluan şi pe Stareţul Sofronie, şi include o introducere teologică la scrierile Sf. Siluan, din pricina afirmaţiei lui Losski că nu găsise nici o valoare teologică în scrierile Sfântului.
"Trei lucruri nu înţeleg: 1) o credinţă adogmatică, 2) un creştinism nebisericesc, 3) un creştinism fără nevoinţă. Şi aceste trei: Biserica, dogma şi ascetica (adică nevoinţa creştină) sunt pentru mine un tot al vieţii." - ''Scrisoare către D. Balfour, [[21 August]] 1945''.
"Dacă este să lepezi Simvolul Simbolul Credinţei orthodox ortodoxe şi experienţa nevoinţei agonisită prin veacuri de viaţă în Hristos, atunci din cultura ortodoxă nu mai rămâne decât grecescul [glas] ''minore'' şi tetrafonia rusă." - ''Scrisoare către D. Balfour''.
"Sunt dăţi ştiute când Fericitul Stareţ Siluan vedea în rugăciune ceva depărtat ca şi cum s-ar fi petrecut în apropiere; când a văzut viitorul cuiva, sau când i s-au descoperit tainele cele adânci ale sufletului omenesc. Mai trăiesc încă mulţi oameni care pot da mărturie de acestea pentru ei, însă el niciodată n-a dorit-o şi niciodată nu i-a dat mare însemnătate. Sufletul său era afundat pe deplin în rugăciunea pentru lume, şi în viaţa sa duhovnicească preţuia această dragoste mai presus de toate." -- ''Viaţa şi învăţăturile Stareţului Siluan''.
