Modificări

[[Apostolul Iacov cel Drept|Apostolul Iacov]] explică mecanismul ispitei: ,,Nimeni, când este ispitit, să nu zică: ,,Sunt ispitit de Dumnezeu``. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea (spirituală-n.r).(Iacob1.12-14) Cel ce ispiteşte este [[diavol|Cel rău]] (căruia i se spune şi ,,Ispititorul”Mt4.3, 1Tes3.5) şi [[diavol|duhurile rele]] din subordinea lui, care încearcă să speculeze pofta (dorinţa) de [[păcat]] aflată în inimle inimile oamenilor, aşa cum spune [[Apostolul Iacov cel Drept|apostolul Iacov]]. Omul poate cădea în ispită, adică să înfăptuiască [[păcat]]ul sau poate rezista ispitei cum au făcut de exemplu Iov, Iisus şi toţi oamenii drepţi şi credincioşi. În [[rugăciune]]a [[Tatăl nostru - Rugăciunea domnească|Tatăl Nostru]] noi ne rugăm lui Dumnezeu spunând:,,Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel Rău” adică îl rugăm pe Dumnezeu să ne ferească de ispitele [[diavol|celui Rău]] prin îndepărtarea dorinţei de păcat din inimi şi prin ajutorul dat în momentele grele. Acest ajutor se realizează inclusiv prin intermediul [[înger]]ilor păzitori despre care Mântuitorul spune că văd pururea faţa lui Dumnezeu care este în ceruri.(Mat18.10) Şi chiar dacă, fiind păcătoşi, şi drepţii cad uneori în ispite, cel credincios se scoală de fiecare dată, spune înţeleptul Solomon: ,,Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.”(Prov24.16)