Modificări

{{Spiritualitate didactică}}

==Bogatul==

Averea este pentru cel bogat o cetate întărită <ref>Prov10.15,18.11 </ref>, un zid înalt<ref>Prov 18.11</ref>. Bogatul se crede [[înţelepciunea|înţelept]]<ref>Prov 28.11</ref>, vorbeşte cu asprime<ref>Prov 18.23</ref>, este stăpânul [[sărăcia|săracilor]]<ref>Prov 22.7</ref>, are mulţi [[prietenia|prieteni]]<ref>Prov 14.20</ref>, nu ascultă mustrarea<ref>Prov 13.7-8</ref>. Bogăţia îl poate determina să se lepede de Dumnezeu<ref>Prov 30.8-9</ref>, <ref>Mt19.30</ref> Ea aduce de multe ori [[uciderea|ură]]<ref>Prov 15.17</ref>, tulburare<ref>Prov 15.17</ref> sau [[cearta|ceartă]]<ref>Prov 17.1</ref> în casă. Averea câştigată pe [[nedreptatea|nedrept]], pe căi sucite, este deşartă şi duce la moarte<ref>Prov 16.8, 21.6,28.6,22.16 </ref>

[[Avraam]], fiind binecuvântat de Dumnezeu, ajunsese ,,foarte bogat în vite, în argint şi aur”(Fac13.2). [[Lot]] avea şi el averi foarte mari (Fac13.5-6). [[Isaac]], fiul lui Avraam, binecuvântat şi el, a ajuns foarte bogat. (Fac26.12-13). [[Iacov]], fiul lui Isaac, s-a îmbogăţit, având multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari (Fac30.43). [[Iov]] avea ,,şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază dintre toţi locuitorii Răsăritului”(Iov1.3). Credinţa lui Iov a rămas neclintită chiar şi după ce a pierdut toate bogăţiile şi pe cei şapte fii şi cele trei fete pe care le avea spunând:"Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" (Iov1.21) [[Solomon]] este cel care, cerând de la Dumnezeu înţelepciune pentru a-şi conduce poporul, primeşte o „o minte înţeleaptă şi pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, şi cum nu va avea nimeni după el (3Regi 3.10-12) , cunoştinţe multe ca nisipul mării în domeniile zoologiei şi botanicii (3Regi4.29) şi care, pe deasupra, mai primeşte bogăţii şi slavă, aşa încât în timpul vieţii lui nu va mai fi niciun împărat ca el. (3Regi3.13). [[Dumnezeu]] apreciază că acesta n-a cerut pentru el nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor.(3Regi3.11) [[Iezechia]] ,,a avut bogăţie şi mărire foarte mare; şi şi-a făcut vistierii de păstrat argint, aur, pietre scumpe, aromate, scuturi şi tot felul de vase preţioase. /. A făcut de asemenea şi hambare pentru roade: grâu, vin şi untdelemn; aşezări şi iesle pentru tot felul de vite şi staule pentru turme./ Şi-a zidit şi cetăţi şi a avut o mulţime de vite mari şi de vite mărunte, pentru că Dumnezeu îi dăduse lui foarte multă avere.”(2Cron32.27-29). [[apostolul Zaheu|Zaheu]], mai marele vameşilor, [[pocăinţă|se pocăieşte]] , [[mila|dăruind jumătate din averea sa]] săracilor şi întorcând împătrit celor pe care îi [[nedreptatea|nedreptăţise]], aducând astfel [[mântuirea|mântuire]] lui şi întregii sale case (Lc19.1-10)

[[Iosif din Arimateea]] era un om bogat, ucenic al lui [[Iisus]] (Mt 27.57), dar pe ascuns, de frica iudeilor(Ioan.19.38), sfetnic de vază al Soborului, care şi el aştepta [[împărăţia lui Dumnezeu]](Mc15.43). El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus şi l-a primit în dar (Mc15.45). Iosif a luat trupul şi, împreună cu [[Dreptul Nicodim|Nicodim]] care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe(Ioan.19.39) l-a înfăşurat într-o pânză curată de în, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, şi l -a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care -l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat.(Mt 27.57-60, Mc15.42-47, Ioan.19.38-42)

Femeia care avea o scurgere de sânge de 12 ani şi-şi cheltuise toată averea pentru vindecare se vindecă atingându-se de poala lui Iisus, care îi spune că credinţa sa a mântuit-o. (Lc8.44)