14.992 de modificări
Modificări
m
legături interne
Apăruse în mod evident necesitatea construirii unui nou lăcaș de cult, pe măsura comunității ortodoxe din Timișoara și din întregul Banat. La iniţiativa [[parohie]]i din „Cetate” (centrul istoric al Timişoarei) se constituie un fond de zidire al noii biserici şi se lansează un apel către enoriaşi pentru donații. Deși suma totală necesară era foarte mare pentru acele vremuri, în anul 1936 existau deja toate premizele pentru începerea construcţiei: fondul financiar pentru zidire era deja colectat, iar terenul necesar, situat la încrucişarea celor mai importante artere ale orașului, a fost donat de către Primăria Timişoarei. Proiectul noii biserici a fost încredințat încă din anul 1934 arhitectului Ioan Traianescu.<ref>Grigore Ionescu, ''Arhitectura pe teritoriul României'', Editura Academiei, Bucureşti, 1982, pag. 580</ref> Prin caietul de sarcini se prevedea înălţarea unui edificiu având dimensiuni monumentale, care să poată primi 5000 de persoane simultan.
Construcția catedralei a început la [[16 martie]] 1936. La [[20 decembrie]] al aceluiaşi an a avut loc o slujbă solemnă, punându-se piatra de temelie a viitorului sfânt lăcaş (care a fost sfinţită de către episcopul Andrei Magieru al Aradului).<ref>Nicolae Ilieşiu, Petru Ilieşiu, ''Timişoara. Monografie istorică'', ediţia a II-a revăzută, Editura Planetarium, Timişoara, 2003. ISBN 9739732720</ref> Clopotele [[Clopot]]ele și [[cruce|crucile ]] bisericii au fost sfinţite la [[23 august]] 1938. Lucrările de construcție s-au terminat în anul 1940.
[[Târnosire]]a catedralei s-a făcut la [[6 octombrie]] 1946, în prezența Regelui Mihai al României, care este şi unul dintre [[ctitor]]ii acestei biserici. La acest mare [[praznic]] a participat însuşi [[patriarh]]ul de atunci, [[Nicodim Munteanu]], alături de un mare sobor de [[preot|preoţi]] din întrega [[Mitropolia Ardealului|Mitropolie a Ardealului]] şi reprezentanţi din toată România.
Pridvorul deschis al catedralei este susţinut de şase coloane mari din marmură, aşezate fiecare pe câte un soclu pătrat. Intrarea în biserică se face prin trei uşi masive în două canaturi, sculptate atât la exterior cât şi la interior. De asemenea, mai există uşi de intrare şi în părţile laterale, tot sculptate.
Deasupra pridvorului se află turnul-[[clopotniţă]], în formă pătrată, cu câte cinci ferestre pe fiecare faţă. Acest turn este înzestrat cu şapte clopote în greutate totală de 8000 kg. Compozitorul Sabin Drăgoi a fost cel ce s-a ocupat de armonizarea acestor clopote. Sunetul lor impresionează prin rezonanţa neobişnuită, care se aude pe tot cuprinsul Timişoarei.
Din pridvor se intră în pronaos tot prin trei uşi sculptate, prevăzute cu geamuri la partea superioară. Bolţile pronaosului sunt susţinute de cinci coloane din marmură, de formă octogonală, cu capiteluri sculptate.
