Modificări

Familia Sfântului Sfântul Grigorie s-a născut într-o familie bogată, care poseda mari suprafeţe de pământ în Italia. A făcut studii strălucite în tinerețe și a devenit prefect al Romei. După moartea tatălui său, pe care acesta însă le-a vândutGrigorie vinde totul, ca să îi ajute pe cei o parte dă la săraci, iar cu o altă parte zidește șase mănăstiri. După ce şiRenunță la toga prefectorală și se face [[călugăr]], transformându-a transformat și propria casa într-o [[mănăstire]] cu hramul [[Sfânt]]ul [[Apostolul Andrei|Andrei]], . Papa Pelaghie al II-lea l-a numit ambasadorul său la [[Constantinopol]]; totuşi, Sfântului Grigorie i-a displăcut atmosfera plină de vorbărie de la curtea imperială şi nu a învăţat niciodată greceşte. Se întoarce la Roma la sfârșitul misiunii la Constantinopol, aducând cu sine la Roma [[moaște]] importante: braţul sfântului [[apostol]] [[Apostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Andrei]] şi capul sfântului [[evanghelist]] [[Apostolul Luca|Luca]]. Papa Pelaghie al II-lea îl face secretarul său, pentru ca la moartea acestuia Grigorie să fie ales episcop al Romei.

El a adăugat pomenirea Sfântului [[Apostolul Andrei|Apostol Andrei]] la embolism de la Rugăciunea Domnului din vechea Mesă romană; ca urmare, Mesa romană este adesea numită [[Liturghia Sfântului Grigorie cel Mare|Liturghia Sfântului Grigorie]], în special printre unii ortodocşi. El este iniţiatorul unui model apusean de cântare bisericească, numit adesea "''Cântarea gregoriană''".  În Răsărit [[Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite]] care se slujeşte în [[Postul Mare]] îl pomeneşte pe Sfântul Grigorie ca autor, deşi nu este clar ce rol a avut acesta în dezvoltarea acestei Liturghii.