Modificări

|adormire= dupa 619620

|recunoastere= toate bisericile Bisericile ortodoxe

|tip= [[ierarh]], [[cuvios]]

  Cel întru [[Sfinți ]] Părintele nostru '''Ioan cel Milostiv''' (+620) a fost [[patriarh]] al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] la începutul secolului al VII-lea(610-619). A fost numit astfel din pricina dărniciei de care a dat dovadă, împărțind marea avere a [[Patriarhia Alexandriei|Patriarhiei Alexandriei]] celor săraci și celor necăjiți. Principala sursă pentru reconstituirea biografiei sale este ''Viața '' sa scrisă de Leontie de Neapole, din Cipru. [[Biserica Ortodoxă ]] îl pomenește la [[12 noiembrie]].

Sfântul Ioan s-a născut în jurul anului 550 la Amathus (aproximativ 15 km E de Limassol), în Cipru, ca fiu al patricianului Epifanie, guvernatorul insulei. S-a căsătorit și a avut copii, dar, rămânând văduv, a fost chemat să devină patriarh al Alexandriei la propunerea prietenului său Nichita, prefect imperial al orașului. Scaunul [[Scaun]]ul [[Sinodul de la CalcedonIV Ecumenic|calcedonian ]] al Alexandriei era vacant din anul 609, de la moartea Patriarhului Teodor în timpul cuceririi orașului de către Nichita. Ioan a fost înscăunat în anul 611, fiind al cincilea [[episcop ]] calcedonian al Alexandriei cu acest nume.

Sfântul Ioan era cunoscut pentru [[milostenia ]] sa sau ajutorarea săracilor (''eleemosyne'' în limba greacă, de unde și numele său de ''Eleemon'', "Milostivul"). Unui om care se minuna de marea lui dărnicie i-a povestit o [[vedenie ]] pe care o avusese, în care Milostenia îi apăruse ca o fecioară frumoasă, spunându-i că ea era cea dintâi fiică a Domnului. Patriarhia Alexandriei avea la dispoziția sa bogății imense, atât în bani cât și din diferite întreprinderi comerciale, precum navigația, iar Ioan a pus toate acestea la dispoziția săracilor. Nu era darnic doar cu bunurile Patriarhiei, ci și cu ale sale. Se spune că o dată, primind on în dar o pătură cu cusături scumpe, n-a putut adormi până nu a vândut-o, dând banii săracilor. Se afla mereu la dispoziția oricui avea o rugăminte, o plângere sau o cerere. Uneori dărnicia sa părea excesivă. Într-un rând, unul din ajutoarele sale a băgat de seamă că un om încerca să-l înșele pe Sfântul Ioan, revenind de mai multe ori, deghizat, să ia milostenie și ajutorul i-a zis aceasta Sfântului. Atunci patriarhul a zis că omul acela care lua de fiecare dată alt chipputea chip putea fi chiar Hristos. Altă dată, a ajuns să se certe rău cu prietenul său Nichita când acesta, încercând să contribuie mai mult la eforturile de război împotriva perșilor ale împăratului Heracliem , a încercat vrut să-și aproprieze unele din bogățiile Bisericii în acest scop. Ioan a rezistat acestor încercări, iar în sfârșit Nichita și-a cerut iertare.

Ioan s-a îngrijit atât de hrana trupească, cât și de hrana duhovnicească, astfel că la întâlnirile de la palatul patriarhal nu vorbea decât din Scriptură sau alte lucruri duhovnicești. I-a ocrotit pe învățații călători Sf. [[Sofronie al Ierusalimului|Sofronie]], viitorul patriarh al Ierusalimului , și pe [[Ioan Moshu]], autorul ''"Limonariului" (''Livada duhovnicească''), care i-au slujit ca sfătuitori și [[teolog]]i. Rămânându-i fideli până la moartea sa (Cipru, 620), Sofronie și Ioan Moshu au și scris împreună prima biografie a patriarhului Ioan cel Milostiv, din care nu se mai păstrează astăzi decât rezumate<ref>Cf. H. Delehaye, ''Analecta Bollandiana'' 45, 1927, p. 19-73.</ref>.

Sfântul Ioan s-a remarcat în acea vreme și pentru blândețea și îngăduința arătate față de [[Biserici Orientale Ortodoxe|necalcedonieni]] și este chiar venerat ca sfânt în [[Biserica din Alexandria (coptă)|Biserica coptă]] și de [[Biserica Etiopiei|Biserica etiopiană]]. În ciuda faptului că detesta violența, a fost un ferm susținător al doctrinei calcedoniene și s-a folosit de abilitățile teologice ale unor Sofronie si și Ioan Moshu pentru a o apăra. și a o răspândi. Ca urmare a blândeții și puterii sale de convingere, numărul calcedonienilor din oraș a crescut înzecit în timpul cât a fost patriarh, după cum ne spune ''Viața '' sa.

Ioan s-a împotrivit public împăratului Heraclie, atunci când acesta a încercat, la început, să impună erezia ''[[monotelism]]ului'' (conform căreia în Hristos s-ar fi gasit găsit două naturi, divină și umană, dar o singură "energie") ca soluție de compromis în schisma asupra Calcedonului, dar nu a luat apucat să ia parte la marile controverse care au apărut mai apoi. Sfântul a fost silit sa fugă din Alexandria din pricina invadării Egiptului de către perși în anul 619. Întorcându-se în Cipru, la scurt timp a adormit întru Domnul(620). 

ani=609610-620|

[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. [[Ioan Colov ]] se zugrăveşte bătrân, cu barba albă, lungă, ascuţită, poartă un înscris care zice: „Cu aceste fericite puteri şi noi, Iubitorule de oameni Stăpâne, strigăm şi grăim: Sfânt eşti şi Preasfânt...” (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 152, 190.) Se zugrăveşte în [[veşminte]] de [[episcop]].

* Online, în Vietile ''Viețile Sfinților '' pe noiembrie, pentru data de 12, un material destul de bun se găsește [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-12-sf_ioan_cel_milostiv.html aici] sau foarte pe scurt [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie12.htm aici]

*Un rezumat recent, în ''Sinaxarul '' scris de Ieromonahul Macarie din Simonopetras, Christopher Hookway (trans.) ''The Synaxarion: The Lives of the Saints of the Orthodox Church: Volume 2: November, December'' (Ormylia Greece 1999), pentru ziua de 12 noiembrie.*Despre relațiile lui Ioan cu necalcedonienii, [[John Meyendorff ]] le tratează pe scurt în ''Imperial Unity and Christian Divisions: The Church 450-680 A.D.'' (Crestwood NY 1989).

[[CategoryCategorie:Sfinţi]]