Modificări

Sfântul Cuviosul '''Sava cel Sfinţit''' a fost un [[monah ]] din Palestina care, conform tradiţiei[[tradiţie]]i, a alcătuit primul [[tipic]] (regulă) monahală de organizare a slujbelor bisericeşti de peste an, aşa-numitul "Tipic de la Ierusalim". A fost un reorganizator important al [[monahism]]ului prin modelul [[Lavra Sf. Sava cel Sfinţit|mănăstirii sale]], situată nu departe de Ierusalim S-a opus cu fermitate mişcărilor eretice [[monofizitism|monofizită]] şi [[Origen|origenistă]]. Biserica îl pomeneşte pe [[5 decembrie]].

Sf. Sava cel Sfinţit s-a născut în Mutalaska, de lângă Cezareea Capadociei (Turcia de azi) din părinţi creştini, Ioan şi Sofia, în anul 439. Tatăl său era comandant în armată. Călătorind spre Alexandria (Egipt) pentru chestiuni militare, şi-a luat cu el soţia, lăsându-l însă pe copil, în vârsta de 5 ani, în grija unui unchi. Când a împlinit opt ani, a intrat la [[mănăstire]]a Sf. Flavian din apropiere. Fiind isteţ, a învăţat repede să citească şi a devenit foarte bun cunoscător al [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]]. Înapoindu-se din călătorie, părinţii săi l-au rugat să se întoarcă în lume şi să se căsătorească, însă aceasta a fost în zadar.  Ajungând la vârsta de şaptesprezece ani, a fost tuns [[călugăr ]] şi era atât de râvnitor la [[post]] şi [[rugăciune]] încât a primit darul facerii de minuni.  În anul 456, după ce petrecuse zece ani la mănăstirea Sf. Flavian, a călătorit până la Ierusalim, iar de acolo la mănăstirea Sf. [[Eftimie cel Mare]] ( pomenit la [[20 ianuarie]]). Dar Sf. Eftimie l-a trimis pe Sf. Sava la avva Teoctist, [[stareţ]]ul unei mănăstiri din apropiere care urma o regulă [[cenobitism|cenobitică]] strictă. Sf. Sava a trăit în ascultare în această mănăstire până ce a ajuns la vârsta de treizeci de ani.

Când Sf. Eftimie a adormit întru Domnul (+473), Sf. Sava s-a retras din lavra (mănăstirea principală) a acestuia şi s-a aşezat într-o peşteră din apropierea mănăstirii Sf. [[Gherasim de la Iordan]] ([[4 martie]]). În anul 478, s-a mutat din nou, aşezându-se într-o peşteră de pe vârfurile Cheilor Kedronului, la sud-est de Ierusalim. Sihăstria sa a pus bazele unei mari mănăstiri care a primit numele său ([[Lavra Sf. Sava cel Sfinţit|Lavra Mar Saba, - Lavra Sfântului Sava]]) şi care este cunoscută în sursele mai vechi drept ''Marea Lavră''. După câţiva ani, în jurul Sf. Sava au început să se adune ucenici care îşi doreau să urmeze viaţa monahală. Pe când mergea odată Sf. Sava, i s-a arătat un stâlp de foc, iar în locul acela a găsit o peşteră largă având forma unei biserici.