Modificări

Dar lovitura cea mai grea pentru Imperiul Bizantin a venit din partea foştilor aliaţi apuseni. La [[12 aprilie]] 1204 [[Constantinopol]]ul a fost cucerit de către cruciaţi. Cruciada a patra (1202–1204), convocată inițial pentru recucerirea Ierusalimului, a sfârșit în 1204 prin invadarea, cucerirea și jefuirea capitalei ortodoxiei și a Imperiului Bizantin, Constantinopol. Între 1204 şi 1261, aici şi-a avut capitala ''Imperiul Latin de Constantinopol''. Unele familii dinastice bizantine au reușit să se refugieze în diferite părți ale imperiului: familia ''Comnen'', care încă pretindea tronul, s-a refugiat în Trapezunt, unde, cu ajutorul Georgiei, a cucerit aproape toată coasta Mării Negre din Anatolia, familia ''Duca'' a ajuns în Epir, unde a creat Despotatul Epirului, iar familia ''Lascaris'' a ajuns la [[Niceea]], recucerind o parte din Asia Mică. Dintre aceste formaţiuni statale, cea de la Niceea este considerată adevărata succesoare a Imperiului Bizantin, după 57 de ani Lascarizii reuşind să elibereze Constantinopolul şi să restaureze Imperiul Roman de Răsărit..).<ref name="Gibbon">Edward Gibbon, ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Bucureşti: Editura Minerva, 1976</ref>

Cu toate că [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului]] şi-a păstrat cu tărie şi în mod constant caracterul de ''Biserică sobornicească şi apostolească'', unii împăraţi bizantini şi-au depăşit atribuţiile care le erau permise de biserică (atribuţii destul de importante, ca dreptul de a convoca [[Sinod Ecumenic|Sinoade Ecumenice]], confirmarea [[episcop]]ilor etc.).<ref>Edward name="Gibbon, ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976<"/ref>