Modificări

Viitorul Patriarh Nikita Minin (viitorul [[patriarh]] Nikon ) s-a născut Nikita Minin în la [[7 mai]] 1605, într-o familie de ţărani din satul Valmanovo, de lângă Nizni Nijni-Novgorod. Tatăl său, un fermierţăran, se numea Mina. Copilăria lui Nikita a fost plină de necazuri şi o dată a fugit de acasă ca să scape de tirania mamei vitrege. El a fost educat la o [[mănăstire]] şi s-a căsătorit înainte de a fii [[hirotonire|hirotonit]] [[preot]]. Prin eforturile comercianţilor din Moscova, impresionaţi de elocinţa părintelui Nikita, el a fost transferat într-o [[parohie]] mare din Moscova. Dar, după ce a pierdut trei copii mici în cei zece ani de viaţă conjugală, el sţa hotărât să intre în viaţa [[monahism|monahală]]. Convingându-şi soţia să devină călugăriţă, el a intrat în Mănăstirea Solovetsky Soloveţki dela Marea Albă, primind numele de Nikon după ce a îmbrăcat rasa călugărească.

Intrând în mănăstire, el s-a retras în [[pustnic|pustnicie]] în insula AnzerskyAnzerski, din apropiere, care era un [[metoc ]] al Solovetskyuluimănăstirii Solovetski. Ulterior a intrat în Mănăstirea KozhuzerskyKojuzerski, din eparhia Novgorod, după ce s-a certat cu comunitatea din Solovetsky Solovetski pe tema folosirii greşite a donaţiilor. În 1643, [[ieromonah]]ul Nikon a fost numit [[stareţ]]. A vizitat de câteva ori Moscova ca parte a sarcinilor sale de stareţ, unde l-a întâlnit în 1646 pe piosul Ţar AlexisAlexei I al Rusiei (Alexei Mihailovici). Impresionat de Nikon, AlexisAlexei, care devinise Ţar devenise ţar în 1645, în curând l-a inclus în curând pe Nikon în rândul sfătuitorilor săi apropiaţi.

Destul de repede, Alexis Alexei l-a ridicat pe Nikon la rangul de [[arhimandrit]] şi l-a num it numit la conducerea Mănăstirii Novospassky Novospasski din Moscova în 1646. Apoi, în 1648, Ţarul ţarul l-a numit [[Mitropolit]] de Novgorod. În Novgorod, Nikon a fost foarte activ fondând case de ajutor şi făcând numeroase fapte de milostenie şi chiar a fost responsabil de oprirea unei revolte în 1650. Apoi, după ce a fost convins cu greu, Nikon a fost ales Patriarh al Moscovei în la [[1 august]] 1652, succedându-i Patriarhului Iosif care murise la începutul anului.

Nikon a devenit patriarh în mijlocul perioadei de deschidere a Rusiei către ideile şi cultura Apusului după secole de izolare datorate robiei tătare şi ''Vremurilor tulburi''„vremurilor tulburi”.Odată cu deschiderea Rusiei, cărţile de cult şi obiceiurile din Rusia au fost analizate de patriarhii ortodocşi ai lumii vechi. Reformele iniţiale luate în considerare de Biserica Rusiei erau minore şi au fost adoptate fără valgă vlagă de patriarhul Iosif. Cu toate acestea, Patriarhul patriarhul Nikon a abordat subiectul reformelor cu mai multă vigoare. El s-a angajat într-o reformă mult mai profundă după ce s-a consultat cu Patriarhii din [[Ierusalim]], [[Constantinopol ]] şi [[Alexandria]]. Într-o ţară care timp de secole a fost fusese înapoiată, înţepenită şi insularăizolată, reacţia a fost puternică. Deoarece rezistenţa la reforme a venit în principal din partea clerului "alb"„alb”, staful patriarhal conducerea patriarhiei a utilizat întreaga autoritate a poziţiei lui Nikon pentru a impune reformele , acţionând nemilos, chiar şi prin întemniţarea şi exilarea [[rascolnici]]lor, cum numele sub care au început să fie cunoscuţi oponenţii.

Odată cu înfiinţarea Patriarhiei de Moscova în 1589, reforma a căpătat şi o importanţă politică pe lângă cea ecleziastică. Apoi, când Mihail Romanov a devenit ţar, punând capăt ''Vremurilor tulburi''„vremurilor tulburi”, tatăl său, Filaret Nikitici, a devenit patriarh şi a format un fel de relaţie de co-guvernare cu ţarul. Această relaţie a continuat şi între Ţarul Alexis Alexei şi Nikon. După introducerea reformelor, inamicii lui Nikon, au reuşit în sfârşit să-l convingă pe Alexis Alexei că Nikon îi eclipsează autoritatea de ţar. Ca urmare, relaţia dintre ţar şi Nikon s-a răcit. Drept răspuns, Nikon s-a dezbrăcat de hainele patriarhale şi retras în [[19 iulie]] 1658 la noua sa mănăstire, numită Noul Ierusalim, până când ţarul avea să reafirme încrederea sa în Nikon şi în programul său.

Dar, această convocare nu a mai venit. Eforturile de destituire formală, care se desfăşurau în paralel, nu au nici ele vreun rezultat. Apoi, după opt ani, a avut loc un [[sinod]] în [[18 noiembrie]] 1666, în prezenţa ţarului, care după deliberări, în [[12 decembrie]] l-a găsit pe Nikon vinovat de calomnierea –arului ţarului şi a bisericii, de depunerea Episcopului Pavel din Kolomna împotriva [[canon|canoanelor]] şi de bătaie şi tortură. El a fost condamnat la retragerea tuturor funcţiilor sacerdotale, făcut simplu călugăr şi exilat din acea zi la Mănăstirea Ferapontov de la Marea Albă.

Totuşi, acelaşi sinod, după depunerea lui Nikon, iţa i-a confirmat toate reformele, a continuat să impună aplicarea lor şi i-a [[anatema|anatemizat]] pe toţi cei care refuzau să le accepte, cum a făcut preotul [[Avacum]]. În 1676, aproape de moartea sa, Ţarul Alexis Alexei Mihailovici a regretat tratamentul aspru aplicat lui Nikon şi pe patul de moarte i-a cerut iertarea. Nikon a mai trăit până în [[17 august]] 1681. El a fost înmormântat în Moscova, cu toate onorurile cuvenite unui patriarh şi , după moartea sa, toate decretele împotriva sa au fost revocate.

titlu=Patriarh de Moscovaal Moscovei|

{{end box}}